No Sex, Just the City

Am ajuns sã mã citez eu însãmi. Întrucât simteam nevoia sã scriu despre New York în englezã, am favorizat celãlalt blog, care oricum s-a cam prãfuit de când îl am pe ãsta. Fiind Cãnutã om sucit, scriu în englezã din 2005, si în românã din 2008.


Central Park South


Central Park - Turtle Pond

Building on 5th Avenue


Bergdorf Goodman - the most luxurious department store


New York Public Library - reading room

Sopa de lima

Adicã supa de lamâie verde, care de fapt este de pui. Având în vedere reactiile rapide si unanime de la postul anterior, cred cã ar trebui sa postez numai retete. Reteta de supã se gãseste usor pe Google, se numeste sopa de lima, lime soup sau soupe de lime, depinde ce limbã întelegeti mai usor. Numai cã eu am adaptat-o, a mea are ceapã, rosii, ardei gras, pui, lãmâi verzi (3 la numãr pentru o oalã mare: suc, coaja rasã si la final am pus resturile tot în supã).

Supa în faza initialã am facut-o din tacâmuri de pui (oase, pentru cine nu a apucat vremurile de tristã amintire), dupã am pus si pieptul, pe care dupa ce a fiert l-am rupt în fâsii. Pentru cã nu am vrut sã-i pun ardei iute i-am pus în loc douã lingurite de chutney de coriandru. se poate servi fie cu frunze de coriandru, fie cu pãtrunjel.

Si ca sã-i rãspund Luminitei, stau la Montréal, în Chiubec, Canada, unde în afarã de faptul ca gãsesti toate natiile pamântului cu muzicile si ingredientele lor culinare, n-as putea spune cã mã încântã altceva. Doar sã merg în kayak sau canoe, vara. Kayakul e inuit (eschimos), canoea amerindiana, important este cã amândouã ma tin aproape de apã.

Iarna pe deal

nu sunã buciumul cu jale, dar nici autobuzele nu urcã sau coboarã, cel putin asta am pãtit ieri searã. Pe neasteptate iarna s-a nãpustit asupra Montrealului, vâjâind ca vijelia.

Când am iesit de la lucru, pe la 5 jumate, era superb afarã, ningea cu fulgi mari, nu era frig, si Square Victoria se îmbrãcase în alb pe toate pãrtile. Chiar imi plãcea, în ciuda oamenilor încotosmãnati si zgribuliti, eu mã simteam tare bine, din copilãrie mi se trage, sosirea iernii ma încântã, parcã ar sterge tot anul cu buretele, ca s-o luam de la început. Devine trist când încã ninge în aprilie iar eu stiu ca în timpul ãsta in România e plin de copaci înfrunziti si înfloriti.

Vãzând eu masinile barã la barã si nici un autobuz înghesuit printre ele, mi-am dat seama ca risc sa pãtesc ca anul trecut, când a urcat masina panta de la Côte-des-Neiges într-o ora în loc de zece minute ca de obicei. Am luat-o deci pe ocolite cu metroul ca sã ajung de partea cealaltã a faimoasei coline. Am aflat cu stupoare (desi mã asteptam la asta), prin faimoasa metoda "aflã si spune mai departe" , ca autobuzul MEU se oprea la metrou, dupa ce urca gâfâind alta pantã, si fãcea cale întoarsã, pentru ca risca s-o ia la vale de tot coborând Codenestiul, cum îi zicem pe aici. Asadar pe trotuar mergeau în procesiune fericitii care aflaserã ca degeaba tremurau în statie. La un moment dat a venit peste noi si masinuta veselã care deszãpezeste trotuarele. Evident ca tu trebuie sa te înfunzi recunoscãtor in zãpadã când trece. Pe strada mea, si aia tot in pantã, am vazut douã masini care patinau de zor, dintr-una iesise soferul si se chinuia s-o împingã tinând de volan cu o mânã. Mi-am dat apoi seama de ce nu se putea circula ieri...multã lume nu si-a schimbat încã anvelopele cu cele de iarnã, iar primaria nu apucase sã presare pietris, sare, cenusã, sau ce-o presãra, pe carosabile. Asa cã azi dimineatã totul era în ordine, de-aia ne-a huruit pânã târziu ieri o masinã care ia zãpada si fuge cu ea. Poate o vând în Dubai, la aia cu pistã de schi interioarã.

În altã ordine de idei, ma simt mai confortabil deja scriind în limba românã.