Ãsta era titlul unei cãrti de Iris Murdoch, care mi-a plãcut mai ales pentru numeroasele cuvinte folosite pentru a descrie stãrile mãrii. Doar cã nu era în Caraibe, ci în Anglia.
Asadar m-am întors pe un vas de croazierã pentru doar o saptãmânã, la aceeasi companie unde am trudit trei ani, din 2001 în 2004, Carnival Cruise Lines. Fun at sea - ha! Am o prietenã dragã care lucreazã acolo, asadar am navigat pe post de verisoarã, conditia idealã, pentru cã aveam acces la guest si crew area.
În ciuda libertãtii totale, probabil din reflex, am fãcut exact ce fãceam pe vremuri: soare si gym dimineata, prânz cu amica mea, corecturã la teza de master pe puntea trei, la adãpost de soarele ucigãtor si o alta plajã micã dupa amiazã, pe puntea echipajului - 4, sub binoclurile ofiterilor italieni, care supravegheazã când apucã si gagicile expuse sub nasul lor la prova. Din nefericire pentru ei toatã lumea munceste atât de mult cã nu prea au ocazia sã vadã mare lucru. Dupa cinã pe înserat (care pica pe la 6, ca în toatã emisfera nordicã), ma retrãgeam în sala de training ca sã-mi pun corecturile pe hârtie, apoi din nou pe deck 3 ca sã citesc stropitã din când în când de spuma valurilor iscate de navã si rãcoritã de briza energizantã. Am descoperit în St. Thomas o
carte interesantã scrisã de un american care s-a angajat în restaurant (dining room) pentru ca s-a îndrãgostit de o româncã (nici nu putea fi vorba de altã natie;) Asta mi-a fost lectura, pe lângã
Sweet Sweet China de amica mea Felicia, o scriitoare româncã care a publicat cinci cãrti în Québec, din 2002 în 2008.
No dancing, little drinking, m-am relaxat si m-am simtit energicã si vibrantã numai în contact cu natura: marea, cerul, copacii, animãlutele, oamenii. A fost minunat sã mã întâlnesc cu o prietenã dragã lângã care nu am mai stat atât de aproape pentru atâta vreme de pe bãncile facultãtii. Niciodatã nu ne-am nimerit pe acelasi vapor.
Senzatia a fost foarte stranie, mã simteam oarecum ca si cum m-a fi întors acasã, totul îmi era cunoscut, nava semãna foarte bine cu cele unde am lucrat: Destiny, Victory si Triumph. Jobul meu însã (translator/ghid pentru cei care nu vorbeau englezã ci limbi latine) nu exista la bord, si e pe cale de disparitie:( Pãcat, era frumos, doar cã nu se putea avansa în grad (ca atare nici pe plan financiar). Eu mã distram în general cu italienii si latino-americanii, iar quebecosii nu-mi dãdeau bãtaie de cap. Those days are over.
Splendor e mai mare decât toate, e cea mai nouã, a fãcut croaziere în Europa toatã vara si se pregãteste de turul Americii de Sud în februarie - martie. Dar este la fel de kitsch, sclipicioasã si încãrcatã ca o curvã ieftinã, care altfel poate ar arãta mai bine.
Next post - despre insule si Florida.
Posts
