Si "Che" dacã?

Filmul lui Steven Soderbergh este inspirat de jurnalele de guerillero ale marelui revolutionar afisat pe tricourile anarhistilor veseli din Occident, care habar n-au avut ce plagã a fost el argentino pentru cea mai mare tarã din Caraibe: Cuba. E ca si cum am face un film numit "Ceausescu" inspirat din jurnalele lui despre lupta comunistã împotriva fascistilor si capitalistilor din România. 4 ore si 18 minute frumoase si inutile, filmul mi-a plãcut în linii mari, desi are lungimi greu de suportat, mai ales când dureazã aproximativ de la 6:30pm la 11:30 pm, cu o pauzã de 20 de minute. Dar nu chestioneazã si nu demonstreazã nimic, din contrã, are grijã sã arate cât de buni, corecti si milosi erau revolutionarii fatã de tãrani, comparati cu militarii.

Discursurile lui Ernesto Guevara abundã de clisee gãunoase, pe care le cunoastem prea bine : "Cea mai înaltã conditie a fiintei umane este cea de revolutionar"; "Patria sau moartea". Inspirându-se din jurnale filmul omite cu bunã stiintã perioada petrecutã în Congo, care s-a soldat cu un esec. Che oricum nu se putea întoarce în Cuba pentru cã Fidel - un tip diabolic de destept, care-l considera cam nebun pe argentinian - i-a citit în public scrisoarea care spunea ca el renuntã la toate functiile si conditia de cubanez pentru a purta revolutia mai departe. Scrisoarea ar fi trebuit cititã în cazul decesului, dar Fidel voia sã scape de un aliat incomod, de-asta l-a si sustinut financiar expeditia fãrã sorti de izbândã în Bolivia, Che îi era mai de folos ca martir. Filmul este o palmã pe obrazul cubanezilor, indiferent de ce parte a granitei de aflã.

Din ceea ce îmi povesteste prietenul meu, care si-a lãsat mama si bunicul într-o Havana sãrãcitã, ruinatã, înfometatã, înspãimântatã de politia politicã si trãind de azi pe mâine, Che a fost un asasin cu sânge rece, care a omorât oameni cu pistolul la tâmplã, atât în timpul "Revolutiei" cât si al trecerii sale prin functia de director al închisorii din Havana. Orice mijloc era bun pentru atingerea scopului, care dupa "Revolutie" a fost crearea "omului nou". Tot atâtea lucruri bune a fãcut si la Ministerul Economiei si la cel al Industriei. A lui a fost ideea rationalizãrii mâncãrii si a voluntariatului obligatoriu (la tãiat trestie de zahãr). Cuba a schimbat dictatura lui Batista cu o alta, mult mai durabilã si mai nemiloasã, noi românii stim cum este, sau nu? Cred cã nu mai stim, tricourile cu Che sunt la modã, iar Radio Guerrilla s-a folosit cu nonsalantã de simbol.

În Cuba actualã mâncarea este rationalizatã, si chiar si asa, e greu de procurat, supravietuirea se bazeazã pe o economie subteranã ramificatã, bazatã pe trocuri, pe banii si obiectele trimise de rude, pe iesirile si intrãrile marinarilor si alte subterfugii. Cine-si mai aduce aminte de shopurile din România optzecistã? Si în Havana existã magazine pline unde poti cumpãra numai cu pesos convertibili. Cuba nu mai are economie, nu mai produce, dar importã, agricultura a fost distrusã în mare parte "gratie " mintilor strãlucite ale lui Che si Fidel care credeau cã le stiu pe toate. Dacã pânã în anii '90 sãrãcia nu atinsese pragul mizeriei, asta s-a întâmplat din cauza subventiilor din Uniunea Sovieticã, care sustinea comunismul din Cuba ca pe un ghimpe în coasta Statelor Unite.

Despre CUBA - date actuale si mai putin actuale, mai cunoscute si mai putin cunoscute, aici si aici - bloguri de cubanezi, în Cuba si în USA. Despre Che, un articol dur si bine documentat. Citat: "British historian Hugh Thomas, though a leftist Labour Party member who sympathized with Castro's revolution, studied mountains of records and simply could not evade the truth. His massive and authoritative historical volume Cuba sums it up very succinctly: "In all essentials Castro's battle for Cuba was a public relations campaign, fought in New York and Washington." E un articol lung si dureros, cu atât de multe fapte care contrazic imaginea eroului revolutionar cã e chiar deprimant de citit. Edificant: "Actually, Che Guevara was anything but a "cold killing machine." The term implies a certain detachment or nonchalance towards murder. In fact Che gave ample evidence of enjoying it. Almost all Cubans who knew him and are now in exile and able to talk freely (Jose Benitez, Mario Chanes de Armas Dariel Alarcon among others) recall Che Guevara as a classic psychopath." Ah, da, si un articol la obiect de Ion Mihai Pacepa.

M-am inscris in grupul Facebook Che Guevara was a murderer and your t-shirt is not cool

De-abia astept sã mã duc în iulie la Havana, cu sigurantã va fi dureros, straniu si frumos în acelasi timp.