Search This Blog

Tuesday, February 24, 2009

Blogurile-oglindã din România

Nu zic blogurile românesti, ci din România. Am remarcat o tendintã generalã de analizã a societãtii, a istoriei contemporane, a absurditãtii si hilarului cu care concetãtenii mei se întâlnesc zilnic. Un fel de editoriale care probabil traduc o incapacitate a presei de a face sinteze si analize lucide, profunde, informate si informative. Majoritatea blogurilor din România cu care m-am întâlnit sunt ale unor oameni revoltati, care fie fac haz de necaz, cum ar fi Lia, Varanus si Exarhu, fie taie în carne vie, ca Veronica A. Cara si Confrunta durerea, fie se ascund în bula lor de aer si încearcã sã respire econom si sã nu se piardã cu firea, construind castele din cuvinte, ca Iren în Mintea de ceai (linkuri pe lista mea de bloguri citite). Dar toate denotã o nevoie de a reinterpreta realitatea, de a o întoarce pe dos ca pe o manusã, ca sã si-o poatã apropria.

Pentru ca realitatea de acolo scapã simtului realitãtii, întrece imaginatia, oscileazã între umor absurd si tragedie absurdã. Eu notez pe blog ceea ce îmi trece prin cap, ceea ce îmi atrage atentia, fie pozitiv sau negativ. Si multe sunt pozitive, sau sunt eu o nebunã cãreia nu i se mai întâmplã nimic nebunesc, în afarã de blocarea traficului când ninge intens. Cam tot ceea ce mi întâmplã tine de normal, inclusiv faptul ca nu pot gãsi un job conform educatiei si experientei mele, pentru cã dupã regulile din Canada eu nu stiu ce vreau de la viatã, am trecut prin prea multe domenii, am prea multe interese, nu sunt suficient de specializatã unilateral, iar masterul fãcut aici nu-mi acordã automat experienta de muncã localã în câmpul meu de actiune. E normal fiindcã au niste reguli si sunt respectate. Take it or leave it.

În România fiecare face regulile si le încalcã dupã cum îl duce pe el tãrtãcuta. Iar bloggerii de care vorbesc încearcã sã fixeze niste repere ale bunului simt si sã aseze absurdul din jur functie de acele repere. Pentru cã nimeni din sfera publicã nu o face - nici presa, nici politicienii. Umoristi nu avem, Divertis si-a pierdut din aciditate, Catavencu scoate si el bârfele mondene mai în fatã, cã vinde, domne, vinde, ce sã facem? Ca atare toti o scaldã, nimeni nu se ia la trântã cu problemele, mai degrabã s-ar lua la trântã cu bloggerii, dupã cum am citit pe la altii (Mircea Mihaies in România literarã mai cã-i afuriseste).

Dacã e sã mai iau dupã ce vãd pe Facebook, în Bucuresti e veselie mare, evenimentele mondene nu mai au loc unele de altele, tot poporul cu fitze dã iama aproape zi de zi în Gaia (ce-i aia? io stiam cã dacã te ia e nasol, în DEX zice cã-i uliu, pasãre de pradã) si Fratelli. Oare lor le place sã umble cu pantofii Prada prin zloatã si rahati de câine? Cicã acum se dã amendã dacã nu strângi dupã animalul proprietate personalã, dar cu cei vagabonzi ce se întâmplã, vin gardienii si le strâng "dejectiile"? O prietenã virtualã care va emigra în Canada anul ãsta mi-a spus ca preferã sã stea la cort aici si sã aibã strada asfaltatã afarã decât sã stea la vilã pe drum desfundat. Strada Salubritãtii are salubru numai numele, de pildã, nu a primit botezul asfaltului.

Pe blogurile oamenilor ãstora care scriu asa bine, frumos, si cu haz si emotie, care mã fac sã mã înduiosez prin cum scriu, nu despre ce scriu, as vrea sã citesc si posturi despre filme, teatru, concerte, retete, socuri catartice pozitive. Se pare ca realitatea româneascã inhibã alte tendinte, si când se aflã în fata computerului tot ceea le rãmâne de zis este "Asta, si asta, si asta, si asta...sunt o porcãrie, eu nu stiu cum mai pot trãi asa". Si când se saturã de zis, unii pleacã, cum a fãcut Fursecul mecanic, dupã ce a pus la cale o super initiativã de clintit din loc creierele amortite.

Cine vrea sã analizeze societatea româneascã ar trebui sã ia în consideratie blogurile, nu dialogurile stradale, nu chestionarele cu rãspunsuri fixe, ci analizele lucide si pline de amãrãciune ale unei realitãti care cu greu îsi meritã numele. Cum spuneam în 2001, înainte sã plec, Kafka a fost vizionar.

6 comments:

to-morrow said...

Asa cum spui, blogurile din Romania prezinta o realitate filtrata prin umor, luciditate, resemnare sau disperare. Nu este singura realitate. Se inalta mandra o generatie pragmatica si mai este una mondena - si acestea sunt realitati. Dincolo de ele se afla lumea unor oameni amarati, lumea celor prost informati, lumea celor cu frustrari - o alta realitate. Mai sunt si oameni care traiesc intre mai multe lumi - educati, informati si ciocnindu-se des de colturile de nefiresc ale Romaniei de azi. Intre toate acestea (si prin toate acestea) se afla bloguri. Eu asa vad lucrurile.

LiaLia said...

Eu îţi mulţumesc în primul rând pentru grupul select în care m-ai pus. Încerc cât pot de bine (fără să mă forţez) să mă folosesc de umor, pentru că eu cred că după moartea speranţei, măcar umorul să mai rămână. Eu am, totuşi, şi speranţă şi optimism. VREAU să cred în lucrurile bune de aici, care se întâmplă, în ciuda faptului că audienţă fac tragediile şi prostul-gust. Un text despre o carte, cât de curând, promit :)

horatiu said...

e un pesimism total si oricum nimeni nu vrea si nici nu poate asuma vreun un fel de responsabilitate.
toate articolele despre romania nu prea valoreaza nimic. sunt ca o muzica de la 1800 compusa in anii 2000

numai bine

Antoaneta said...

Multumesc de vizita, Horatiu, eu n-am cont pe MySpace, dar mi-a placut muzica. Poate ca articolele nu valoreaza, dar ceea ce se intampla acolo are valoare, uleiul tot se ridica la suprafata apei:)

Marius said...

Eu nu cred in resemnarea de care vorbeste to-morrow. Cred sincer ca cineva, cindva va avea suficienta minte si aplecare pentru a lua in considerare scrierile bloggerilor. Din Romania ! Pentru ca pina la urma, asta e realitate si nu cea alterata de "oamenii de presa".
Prada prin noroi ... bine surprins

Marius said...

@Antoaneta - Multumesc. Atit. Iar daca in Canada nu ai vazut ghiocei ci "doar brinduse cumparate si plantate" atunci trebuie sa sti ca cei de pe blogul meu sint pentru toate femeile. De oriunde ...
Cele bune.