Search This Blog

Sunday, June 21, 2009

Zi gri de melanholii, cu happy end



Rosii brune




Rosii felurite: roz, bruna, campari, pruna, cherry, galbena


Vara trecutã a plouat de ne-a uscat. De câteva sãptãmâni de când a venit chinuitã si indecisã primãvara, vremea e capricioasã ca o fecioarã chinuitã de hormoni sau o vãduva asisderea. Acum sã zicem ca e varã, de câteva zile trãim într-un fel de purgatoriu al anotimpurilor, nici pe cal nici în cãrutã. Cerul e gri pal, aproape gri, nici nu plouã, nici soarele nu se îndurã de spleenul nostru. Nu-i greu de înteles de ce la 15 grade îsi scot fetele deja sandalele si fustitele la vedere, asta-i vara, prinde-o repede! Variaza soiurile de rosii de serã, de toate culorile si formele, astept în curând rosiile albastre. Ale originale, din Mexic, erau de douã feluri: jitomatl (cele rosii) si miltomatl - verzi si îmbrãcate într-o foitã subtire ca pergamentul, cu gust cumva de corcoduse. Eu duc dorul celor "de la tãrani", rosii, grase, dulci si cu forme nãstrusnice uneori, aduceau a mandragore.

Am cunoscut ieri o doamnã din satul Monor, Bistrita - Nãsãud, care cântã ca o privighetoare, tocmai a scos aici primul disc, dupa 26 de ani de la emigrare. A trecut întâi prin Grecia, unde plecase sã le studieze folclorul, apoi prin Italia, si si-a gãsit locul aici. Ne-a povestit despre satul ei: Monor, pe net se vede a fi loc frumos si cu stare, chiar cu obiective turistice - vulcani noroiosi si industriale. Anuca deplânge starea ogoarelor, ne-a spus ca tãranii obisnuiti de cooperativã sã execute ordinele: aici cositi, aici prãsiti, n-au stiut ce sã mai facã când si-au luat pamântul înapoi, ce, cum si când sã cultive, l-au lãsat în paraginã si au cumpãrat vaci când s-a deschis fabrica de produse lactate. Vorba Anucãi, la cât îngrãsãmânt natural au lãsat vacile pe ogoare, s-ar scoate recolte record de acolo. Doar cã pe tãrani nu i-a învãtat nimeni sã spele ugerul vacii, sã cumpere masini de muls, sã se conformeze standardelor de igienã. Iac-asa au ajuns sã vândã vitele. Urmarea nu o stiu. Dar pe siteul fabricii am vãzut cã au propria lor fermã, nu cumpãrã laptele de la altii.

Ne-a mai povestit si altele Anuca, cum a învãtat sã cânte, cât îi plac doinele, cum citea ora exactã dupã soare, stia când vine un cutremur dupã animale, si câte si mai câte. Mai ales cum mergeau pe jos, cale de 200 de kilometri, în pelerinaj la Nicula de Sfântã Mãrie, cântând pe drum.

Am stat si m-am gândit, bietul tãran român, ce-o fi înteles si el, de la rãscoala din 1907 si pâna la cooperativizare. Scurtã viatã a avut sã se bucure de pãmântul lui, de care acum e rupt, zice Anuca. Eu n-am de unde sã stiu, cã n-am avut si nu am rude la tarã, stiu numai ce zice mama, ca fãrã tãranii care veneau la piatã cu de-ale gurii pe vremea multidezvoltãrii, mureau de foame citadinii.

REVIZIE: a iesit soarele si am iesit la preumblare cu Freundin Andrea, pe the Main - bulevardul St. Laurent care separa cândva vestul anglofon de estul francofon al orasului, plin de magazine haioase, restaurante, baruri, cafenele si birturi tinute de portughezi, evrei est-europeni si câtiva asiatici. Zilele astea a fost închisã strada si tarabele, muzica, grãtarele, au inundat trotuarele si o parte din carosabil.

REVIZIE II - am uitat un amãnunt, din povestiri reiese cã si în lumea bucolicã a mediului rural femeile au învãtat drumul spre cârciumã, si au descoperit plãcerile bahice.



14 comments:

Mele said...

Anto, te-ai gandit sa scrii o carte? Parca e o fila dintr-un roman al lui Rebreanu ceea ce scrii tu aici.

adriana said...

e buna branza facuta la Monor...cu multe rosii (rosii si portocalii )langa ea...cu ceapa verde si un pahar de vin rosu...sper ca ne-am impacat...

Paul said...

imi plac pozutele tale la minut... si aia din barca e faina...

Antoaneta said...

@Mele - Draga mea, m-am gândit, dar va fi despre alte plaiuri. Multumesc de apreciere.
@Adriana - dar niciodata nu ne-am suparat, pentru ce sa ne împacam? Ti-am explicat doar o regula de conduita pe bloguri:) Sper sa gust si eu brânza de Monor cât mai curând.
@Paul - nu sunt la minut, sunt la bucãtãrie. Barca e la Deep Cove, BC, alt judet.

to-morrow said...

Am numai lucruri bune de spus despre smantana de Monor, care se comercializeaza in Bucuresti, e excelenta.
Vad ca esti in dificultate, ce de soiuri de rosii pe la tine... Eu visez la rosiile acelea taranesti, dulci si carnoase, cu un parfum discret, ca in copilarie. Din pacate, nu le mai gasesc acum, fiindca de obicei taranii cultiva si vand rosii mai rezistente la daunatori si nu mai au gustul acela savuros (banuiesc ca semintele sunt din soiuri noi).
Si ma gandesc cat de buna era o rosie "adevarata", acum multi ani, mancata cu un pic de sare si un codru de paine.

Luminitza said...

tanti de la monor si-a lansat discul de aur si branza de monor, eu imi lansez cartea foto la pompidou si dulceatza de trandafiri!hai noroc, tanti anutzo!

tlön society said...

deci poza nu e din din satul Monor, Bistrita - Nãsãud, corect?

MihaelaMaria said...

exista inca rosiile alea mari, carnoase si dulci din copilarie. cel putin la piata din Medias, unde-s parintii mei si pe care ii rog, de fiecare data cand vin la noi, sa vina cu 5-6 kg de astfel de rosii. ah, ce pofta mi-am facut!

Antoaneta said...

@to-morrow - rosiile din poza sunt toate format mini. Sunt singurele care au gust de rosii, nu de apa chioara.
@Luminata - sa traiesti!
@Tlon - e la Montreal din deal
@Mihaela - Maria - iaca pozna. In 1995 ma intorceam din Germania cu trenul, dupa trei saptamani de fructe si legume de sera. La Curtici a urcat in toiul noptii o pereche cu valize de lemn. Ce sa fie in valiza? Rosii. Pentru piata din Medias, care-i mai mare. Mi-au lasat cea mai savuroasa amintire, ele si oamenii aceia cumsecade care ni le-au oferit cu atata drag.

MihaelaMaria said...

qed :)

Ioan Bistriteanul said...

Faine roşiile ălea. Şi salutare de la Bistriţa :)

pitikuljenika said...

Cu rosii alea ar merje facuta ori o supa Azteca ori de nu o salta de aia mare de tot cu branza , masline, ceapa , castraveti si salta proaspata....
:)
Ori o simpla salata Cesar....
:))

revelionlasorbona said...

Rosii cu branzica. Romania estivala. Pranz si seara. Dar cand in branza noastra delicioasa telemea de oaie, gasesti un floc... :( nu i mai buna Canada?

Antoaneta said...

@Jenika - las' ca vezi tu ce salata am facut, în postul urmator.

@Revelion la Sorbona - am auzit si de cioburi în salata, La '80 - Gradina Icoanei. Canada e foarte buna pentru cui îi place, n-am negat asta niciodata. Majoritatea restaurantelor din România sunt teribile, mai ales cele cu pretentii internationale care nu stiu nici bruschetta sa scrie.