Search This Blog

Saturday, June 6, 2009

Cenusã si Facebook


Albena Karasko ar fi împlinit 39 de ani vineri dacã viata nu i-ar fi fost curmatã brusc acum douã luni. N-am îndrãznit sã-l întreb pe fratele ei Filip ce s-a întâmplat, pentru mine lucrurile astea nu se întreabã, îl lasi pe celãlalt sã-ti spunã ce si cât simte el nevoia. Vineri au fãcut o slujbã la cimitir si i-au depus urna cu cenusã.

Nu o cunosteam pe Albena, cred cã am vãzut-o doar de vreo patru ori, stãtea aproape de noi si prietenul meu o stia dinainte. Am vãzut-o prima oarã în autobuz, mi-a plãcut stilul ei, cum era îmbrãcatã, cum era tunsã, avea un aer rebel elegant. Adrian ne-a fãcut cunostintã, am aflat cã era din Sofia, stiam cã Albena e o statiune în Bulgaria, nu departe de Vama Veche.

Am aflat mai apoi cã-i place fotografia, cã lucreazã la Air France, serviciul clienti, si profitã de preturile reduse pentru a cãlãtori, lucreazã mult peste program, inclusiv la sfârsit de sãptãmânã, pentru a avea vacante lungi. Era interesatã si de artã si cinematografie, se exprima liber prin dans, avea un zâmbet frumos si contagios. Am tot amânat întâlnirea noastrã, comunicam pe Facebook si e-mail, încercam sã gãsim un loc liber în agendã una pentru cealaltã. Cu fratele ei mã întâlneam des în statia de autobuz dimineata.

De mãrtisor statusul ei pe Facebook s-a schimbat. "Albena Karasko is not with us anymore". Nu am înteles, am crezut cã glumeste, se întorsese de curând din Argentina. Dupã câteva zile am primit un newsletter de la o asociatie culturalã, pentru care lucrase ca fotograf, cu o scurtã notã comemorativã. Am înlemnit, m-am dus imediat pe pagina ei de Facebook si am vãzut ca tocmai ratasem slujba, erau multe mesaje de adio si condoleante, unele adresate direct ei. I-am scris fratelui ei, l-am si vãzut, dar se vedea cã se strãduieste sã vorbeascã despre orice altceva.

Albena nu era prietena mea, dar ar fi putut fi, am fost la un pas de asta. Citind mesajele prietenilor ei am descoperit-o pe bucãtele, fragmentatã: veselã, pozitivã, energicã, luminoasã, generoasã. Mi-am promis sã nu mai amân apropierea fatã de oamenii cu care simt ca as avea ceva de împãrtãsit.
Dormi în pace, Albena.

7 comments:

Isabela Harsenie said...

:( Trist...
Ai dreptate, nu mai amana. Cum nu ar trebui sa ne mai amanam nici noua nici o placere, nici un vis, nici o dorinta. Nu stim cand plecam..

confruntadurerea said...

Sa tinem minte promisiunea ta, draga mea. Si sa nu amanam prea mult intalnirea noastra. Te imbratisez.

to-morrow said...

E foarte trist ce s-a intamplat iar cuvintele sunt sarace cand trebuie sa vorbesti despre asta. Cred ca si Albena, si ceilalti pasageri aveau planuri, aveau familii, prieteni...
Pacat...

Antoaneta said...

@Isabela - multumesc pentru gândul bun. Eu cam sufar de procrastinare cronica, încerc sa ma vindec.
@CD Si eu:) Cu memoria stau bine, cu planurile mai putin.
@To-morrow - Albena a plecat dintre noi pe 27 februarie, în Montréal, tocmai revenise din Argentina. Presupun ca fost un accident de masina, sau poate chiar în casa. Nu se afla în avionul recent prabusit.

to-morrow said...

Ufff... nu am fost atenta la cuvantul "martisor" din text. Scuze. Dar cu tot fluxul de stiri privind avionul recent prabusit, am facut eu o conexiune gresita :(

maminineta said...

Vezi Antoaneta, nu stim niciodata cand ni se termina timpul pe acest pamant.Plecam cateodata in graba fara ramas bun.Albena a fosta lipsita de sansa vietii pe care noi o avem si nu stim a o pretui.Va trebui sa facem o remaniere de ganduri.

Antoaneta said...

@Maminineta - Cine a spus ca nu stim sa pretuim sansa de a ne bucura de viata?