Search This Blog

Sunday, June 14, 2009

Ziua Z - tichia de mãrgãritar



E drept, nici chealã nu sunt, nici tichia nu e de mãrgãritar, mai degrabã de zidar. Mortarboard = square academic cap. Asta de la placa de lemn cu mâner pe care-si întind zidarii mortarul. În Québec i se spune chiar mortier = mortar (mai înseamnã si piuã, de-aia pentru pisat, inclusiv buruienile de leac, dar le québécois e împãnat cu anglicisme, traduse mot à mot).

Pe scurt, ca iar mã încurc în propriile ite si urzeli, azi mã blagoslovesc cu diploma de master în comunicare. Am aflat de-abia dupã predarea definitivã a tezei cã aici ceremoniile de absolvire sunt ca cele din filmele americane sau britanice (Goodbye, Mr. Chips), cu robã si tichie academicã în patru colturi, cu ciucure. Nu pot spune ca era vreo dorintã secretã si imposibilã, niciodatã nu mi-a trecut prin cap ca mi s-ar putea întâmpla asa ceva. Dar mi se pãrea un ritual nostim, care marcheazã frumos absolvirea, spre deosebirea de facultãtile din România, unde te duci si-ti ridici diploma de la secretariatul Universitãtii, dupã nu stiu câte luni. Când am terminat FJSC-ul în 1996 au picat multi examenul de licentã si nu ne-am bucurat cine stie ce. Eu am fãcut o mare petrecere acasã unde i-am invitat pe toti doritorii (eram cam 100 în tot anul) si cam asta a fost tot. Nici mãcar nu am fotografii din acea zi, a afisãrii rezultatelor.

Acum am avut de ales, ori primesc diploma prin postã, ori, în schimbul unui pret absolut decent, mã duc la ceremonia de absolvire si ma împopotonez cu robã si tocã, împrumutate de facultate. Nu la UQAM ne investeste, probabil nu dispune de o salã adecvatã în care sã încapã si înghitatii, ci într-o salã de spectacole de alãturi. Din pãcate nu terminãm toti în acelasi timp lucrarea, iar dintre colegii de la master mai vorbesc doar cu vecina mexicanã din an în Dia de los Muertos si Jean-Philippe, al cãrui tatã face un somon afumat delirant în nordul Québecului, pe care fiul îl vinde la cunoscuti. Asadar mã duc acolo ca o barzã stingherã, poate totusi vãd vreo fatã familiarã, dar nu va fi nici o bere colocvialã dupã. Ne dau un pahar de vin de banii de la absolvire, prietenul meu va trebui sã stea la cucurigu, dar ne putem bea pocalul împreunã. Nu e cazul prietenei mele Juliana (brazilianã paulista), ea are prieteni printre colegi, probabil pentru cã au realizat proiecte comune, dar la Sciences environnementales e altã socotealã.

A fost frumos, a fost si greu pe alocuri, din septembrie 2006 pâna în decembrie anul trecut, cele trei luni de Uruguay, bonus Buenos Aires si Salvador de Bahia, au fãcut din 2008 un an cu totul special. Dar e o usã pe care acum o închid si mã regãsesc într-o camerã plinã de multe alte usi, or fi intrãri, iesiri? Eu, hâc, cu cine votez?

Off topic: asearã în mijlocul unor profunde discutii existentiale a venit sã ne amusine un puiut raton. Aveam niste biscuiti Wasa integrali si i-au fost pe plac. Când se ridica în douã lãbute îti venea sã-l iei acasã. Ne-a luminat seara (aniversarã de altfel, doi ani din "ziua accidentului", când ne-am cunoscut, 13 iunie 2007).


12 comments:

MihaelaMaria said...

Felicitari pentru absolvire! Usile pot fi si intrari, si iesiri, depinde de perspectiva!

Astazi am vizitat din nou gradina zoologica din Bucuresti (of, ce triste imi par animalele)unde am "socializat" ceva mai mult cu niste...ratoni. Pareau cei mai dispusi sa ignore captivitatea!

O vara frumoasa iti doresc!

confruntadurerea said...

@Antoaneta: voi da purcelusi mistreti la schimb. Oricum trebuia sa vin si eu cu un cadou la aniversare. Doar ca azi a cam plouat si nu am ajuns in parc. Dar ajung eu. Acum am tema, nu ma pot eschiva.

to-morrow said...

Pai sa sara dopul! Sa galgaie sampania! Sa spumege pocalul!
Felicitari! Poate pui si o poza cu tine in roba de la ceremonie.
Ma bucur mult pentru tine. Si mai bucur mult si pentru voi doi - la multi multi multi ani impreuna!

lumi said...

felicitari, sa comunicam alors daca in asta esti titrata!sa stii ca in romania mai nou se practica si asemenea serbari cu tichie (stiu de la absolvirea cumnata-mii care a terminat psihologia).in schimb faza cu diploma luata de la secretariat se muleaza bine pe tipicul francez (asa s-a intamplat cand mi-am recuperat diploma de master in fotomultimedia din mainile unui secretar burtos cu ochelari).si-n plus mi-au si scris luminata pe ea in loc de luminita, de-a trebuit sa mai bat drumul odata:-)

ina bixade said...

Felicitari, draga mea! Am fost si eu la ceremonia de graduare a unei prietene care si-a terminat Masterul la Columbia Univ. si mi-a placut mult tot ritualul. Congrats once again!!!!

marsandstars said...

Felicitari Antoaneta! Si eu am terminat ieri cand am amvut ultimul examen, sustinerea lucrarii de licenta. Sarbatorim virtual succesul :-)))

LiaLia said...

Ahhh, ce vie şi frumoasă şi feminină şi cochetă eşti tu printre nenii ăia :) Felicitări! Dar şi mai tare mi-a plăcut povestea cu babe ratonul foarte drăguţ :) Şi pentru cei doi ani, să trăiţi fericiţi şi bucuroşi, împliniţi şi liniştiţi, fără să uitaţi să vă şi agitaţi din când în când :) Pupez tare tare!

tlön society said...

hmz pare periculoasa mica jivina.

Stefan said...

Anto, ai terminat? Te apuci de alta scoala? Tu esti ca Cioran, vrei sa stai toata viata prin scoli. Bine, el avea alte scopuri - gastronomice. FELICITARI!
Misto ratonul ala. Deci aia se cheama ca e puiut? E cat Judy, cateaua mea. Biscuitii WASA sunt buni.

maminineta said...

Felicitări Antoaneta,realizarea ta e măreaţă să ştii,ai muncit mult să ajungi aici.Te aşteaptă un alt drum.Să fii fericită alături de prietenul tău şi să sărbatoriţi împreună 100 de ani.

Antoaneta said...

@ Mihaela Maria Multumesc mult, o vara frumoasa si tie, alaturi de lei si pisicuta:)

@CD astept purcei cu interes

@To-morrow - Ta-dam, cererea ti-a fost îndeplinita:)

@Luminita - probabil te-au confundat cu Illuminata http://en.wikipedia.org/wiki/Illuminata_(film). Si Antoaneta e pocit în varii feluri: Antonaneta, Antonaeta, desi vine de la Antoinette:)

@Ina - te astept sa sarbatorim:)

@Mars and Stars - pe ce planeta ai sarbatorit? Felicitari pâna la nori.

@LiaLia - ne pupam când ne vedem;)

@Tlön - nu atât de periculoasa ca babuinii.

@Stefan - of, si tu! Am umblat atât, am facut un master 2006 - 2008 si tu gata, ca stau numai prin scoli. Scopul lui Cioran nu era gastronomic ci alimentar. De scoala vietii oricum nu ma las.

@Mami Nineta - realizarea mea nu e defel mareata, e doar o realizare, personala de altfel, marete sunt cele în interesul omenirii. Sper sa ma astepte un alt drum, si cât mai multe de altfel, numele siteului spune tot. Multumesc de urari:)

adriana said...

stiu ca nu ai fost...dar poate vrei sa vezi ce ai pierdut dardindar: Delivery Street la final