Search This Blog

Friday, June 19, 2009

De ce nu Canada sau Canada, de ce nu?



E o întrebare care ma pune în cumpãna de ceva vreme, o tot framânt si modelez ca pe o bucatã de plastilinã, mintea mea joacã ping-pong cu ea pânã când pierd firul rationamentului. Oricui mi-ar spune cã vrea sã emigreze în Canada i-as zice sa vinã mai întâi în vizitã si pe cât posibil sa exploreze piata de muncã. N-as sfãtui pe nimeni sã nu vinã, e o tarã frumoasã, cam întinsã, cu distante uriase între orasele importante. Montréal e aproape de Ottawa si de capitala Québecului - Ville de Québec (câtã imaginatie! Capitala statului New York...ghici ghicitoare mea? Albany, sâc).

E curat, primãvara si vara apar ronduri de flori minunat aranjate si îngrijite, autobuzele vin la timp, au orare afisate în statie de obicei, si se stã la coadã la urcare, primul venit, primul servit. Sunt parcuri în fiecare cartier, multe cu zone de picnic, unde se adunã francofoni, anglofoni si alofoni la grãtar: indieni, arabi, vietnamezi, români, latino-americani. Copiii au locuri de joacã speciale în parcuri, cu tot felul de tobogane si nãzdrãvãnii. Spun asta pentru cã cineva m-a întrebat dacã e o tarã bunã sa-ti cresti copiii. Eh, am crescut noi pionieri, si uite ce departe am ajuns:) Presupun cã da, dar si aici apar stiri despre copii abuzati, rãpiti, ucisi. Dintre toate orasele cunoscute Montréal mi se pare unul dintre cele mai sigure, în pofida stirilor despre cutare înjunghiere sau reglare de conturi, într-un procentaj minim astea existã peste tot. Dar...se dau spargeri, asta da, cunosc patru persoane care au pãtit-o, la mine în bloc au intrat cam în trei apartamente anul trecut, în blocul de alãturi anul ãsta, pe scara de incendiu, ascunsã privirilor.
Montréal e orasul festivalurilor: teatru, dans, film, umor, muzicã. Motul fiind cel de jazz din luna iulie, unde pe scenele în aer liber se aud mai mult ritmurile altor culturi, din India în Capul Verde. La supermarket gãsesti orice; numai la pâine au nu stiu câte sortimente, lipii indiene, afgane, libaneze, tortillas mexicane, pâine kasher, bagheta frantuzeascã si ciabatta italieneascã, din toate combinatiile de cereale posibile. Înnebunesti încercând sã alegi. Nici cu restaurantele nu e mai usor, rãmâi flãmând tot oscilând între tailandeze, vietnameze, latino-americane, portugheze si italienesti, mai toate gestionate de nativi ai tarilor respective.

Prin cafenele si bãrulete concertele te poartã si ele pe plaiuri îndepãrtate sau apropiate, e si rock, si chanson française, reggae si salsa. Numele cu renume ne tot viziteazã, dacã-i trece burtica lui Dave Gahan, Depeche Mode vor fi prezenti pe 25 iulie. De dansat - pe alese: dance, trance, oldies but goldies, tiganeasca din Balcani, salsa si tango.

Cine vrea sã înoate poate merge la unul dintre lacurile dimprejur, unde poti închiria si kayak sau canoe (aici e patria lor, kayakul e inuit si canoea amerindiana). Cine vrea pe munte si prin pãdure are de unde alege, colea peste granitã în USA poti face trasee de 10 - 11 ore.



Eu trãiesc nu numai înconjuratã de toate activitãtile astea, ci trãindu-le din plin, încerc sã fiu cât mai selectivã ca sã nu alerg ca o gãinã fãrã cap de colo-colo ajungând sã nu mai înteleg nimic. Si totusi...mã apasã lipsa unui trunchi cultural solid de care sã se lipeascã si pe care sã-l regenereze si sã-l ramifice toate natiile care se pripãsesc pe aici. În ciuda eforturilor de a afirma cultura si istoria québécoise, nu pot uita cã natiile native: inuiti, cree, micmac, algonquin, huron, si Dumnezeu stie câte, sunt marginalizate si auzi de ele doar pe la vreun festival sau în cazul discriminãrii pozitive. În ciuda eforturile guvernului québécois de aduce cât mai multi emigranti calificati, nu putini sunt medicii care conduc taxiuri.

Depinde de ceea ce cautã fiecare, multi vin aici în cãutarea unei bunãstãri materiale relative: o casã (care se va afla la periferie, obligatoriu, fãcutã din materiale mediocre si usor de confundat cu orice casã din jur, creditatã pe 25 de ani), o masinã, cumpãrãturi la supermarket si la mall, picnicuri si grãtare, vacante all-inclusive în Cuba, Republica Dominicanã si Mexic - ignorând cultura localã cu bunele si relele ei, mai putin niscai dansuri tropicale si mariachi. Pentru cineva venit dintr-un orãsel de provincie prãfuit, sau care locuia într-un apartament sordid "la bloc", toatã fervoarea multiculturalã a Montréalului e o manã cereascã. Cine a fost functionar la bancã, arhivist, inginer IT, în domeniul aeronautic sau al telecomunicatiilor, mecanic auto, bucãtar, art director în publicitate, are sanse sa lucreze în acelasi domeniu si la acelasi nivel dupa 3-4 ani, depinde de noroc. Chiar pentru bioingineri, geneticieni, e mult mai bine la Montréal, e o industrie în plinã înflorire, întreprinderile farmaceutice prosperã aici. Dreptul nu este recunoscut, nici contabilitatea, marketingul sau publicitatea/client service - numai dacã ai lucrat la vreo mare internationalã gen McCann, pentru clienti la fel de cunoscuti. Stiu un singur caz, din Bulgaria, si lucreaza la o firmã localã, nu la cea unde lucra la Sofia. Medicii ar trebui sa refacã si ei universitatea, asistentele au de fãcut ceva mai putine cursuri si sunt la mare cãutare.

Cei care nu vor sã lucreze într-un call center, la tejghea de bar sau cafenea, mai bine se întorc la scoalã. Dar nu oricum, unii fac greseala de a se duce direct acolo - aici nici nu se uitã la curriculum vitae dacã nu ai experientã localã, poti sã faci oricâte scoli. Prima e de obicei de survival jobs, eu mi-am halit economiile si am rezistat patru luni fãrã sã vând pantofi, sã fac cafele sau sã ametesc oamenii la telefon. Am o prietenã care a prins o slujbã de head hunter foarte bine plãtitã (au clienti mari), datoritã faptului cã a fost recomandatã de contabilul firmei, fãrã nici o experientã în resurse umane. Diferenta între relatiile de aici si din România este cã un incompetent nu va primi niciodatã jobul, indiferent cine îl recomandã. Si pe incompetenti de fapt nu-i recomandã nimeni, pentru cã automat cine te sustine îsi pierde credibilitatea.

Ah, uitam, vacantele sunt scurte, pornesc cam de la douã saptãmâni, si dupã fiecare cinci ani la aceeasi firmã mai capeti una. Pleci din firmã, pierzi prelungirea vacantei. Cei mai generosi oferã patru. Mai sunt câteva zile libere presãrate de-a lungul anului. Cam greu sã-ti faci o vacantã adevãratã în Europa, Asia sau America de Sud în conditiile astea, de mare distantã, bilete scumpe si timp putin. Eu personal as prefera sã fiu aproape de Europa si sã-mi iau mini vacante în Suedia sau Portugalia, de pildã, pe unde am rude si prieteni, as acoperi toatã harta în felul ãsta.

Una peste alta, îmi place America de Nord numai temporar, dar îmi place. Pentru cei cu pregãtire tehnicã, buni profesionisti, poate Canada e sansa la o viatã departe de aglomeratie, praf, mitocãnie. Si pentru cei dispusi sã se reorienteze (profesorii de englezã si francezã au de lucru), sa facã o scoalã de bucãtarie sau masoterapie, un certificat în resurse umane, agentii imobiliari chiar pot câstiga foarte bine, multi români asta fac aici.

N.B. Sistemul medical e la pamânt, din fericire nu am avut de-a face cu el, dar am o prietenã care a stat 8 ore la urgente, altfel programãrile la medicul specialist se fac cu câteva luni înainte. Si nici cu diagnosticãrile nu stau prea bine.

13 comments:

to-morrow said...

Ai facut o analiza foarte lucida, care sa raspunda multor nelamuriri. Mai am o intrebare: cat de accesibile sunt cursurile (facultati, colegii, cursuri de specializare)? Presupun ca se platesc. Si apoi cu diploma/certificat din Canada cresc sansele de a obtine un job?

Antoaneta said...

În Canada sistemul educatiei este anglo-saxon, adicã se plãteste. Mai mult sau mai putin, depinde de scoala, Québecul oricum e ceva mai ieftin si vin multi din alte provincii, chiar din state, avem doua facultãti franco si douã anglo. Studiile sunt accesibile, guvernul faciliteaza un sistem de împrumut si bursã, care-ti acordã un minim din care sã si trãiesti si te scoate dator esalonat la absolvire. Eu nu am avut nevoie, pentru cã am lucrat, dar stiu de la prietenii mei.

Majoritatea cunoscutilor care au fãcut aici scoalã de infirmiere, finante, resurse umane, tehnicieni de orice fel, au gãsit job fãrã probleme.

ina bixade said...

draga mea, ai dreptate cind zici de sistemul medical, asa e si in US. Mafie mare, indeed! Sint norocoaca ca am asigurare buna, cei care nu au, sint fucked-up!!! iar scolile aici sint f. scumpe. Un master poate costa si 40 de mii de dolari. Te ajuta Guvernul, in sensul ca iti imprumuta banii!!! In fine, cu toate astea iubesc America si sint decisa sa traiesc aici...De aia am plecat din Europa, sa fiu cit mai departe de ea, sa fug in lumea larga! Consider ca aici orizonturile si oportunitatile sint mult mai largi... Bine, te puuup si abia astept sa ajung la tine, la NY ploua continuu, de nu stiu unde sa ma mai duc. Sper ca la Montreal sa prind vreme buna!!!

Antoaneta said...

@Ina - draga mea, si aici ploua, sta, iar începe, sau nu se hotaraste si ne tine asa în gri. E de preferat sa traim acolo unde ne simtim bine, tu deja traiesti acolo, ce sa mai decizi, bine ca ti-ai gasit locul:)

mimi said...

He, he si eu care credeam ca sunt singurul roman care nu e foarte impresionat de America :))
E frumos aici, poti duce o viata minunata, ramai masca sa mergi in parc si sa vezi o famile cu 5 copii si un catel jucandu-se in apele lacului, nu iti vine sa crezi cand vezi oameni politicosi si cu zambetul pe buze, dar probabil ca fiecare asteapta altceva de la locul in care traieste.
Oricum mutatul in Canada sau in Sua nu e garantia unei vieti perfecte. Poate sa iti placa, poate sa nu iti placa.
Ideal e sa vii cu un plan B in minte. Multi oameni insa aleg sa se stabileasca aici. Sunt mai multe lucruri bune decat in Romania.
Sunt momente in care ador tara asta si inteleg de ce unii spun ca e "the greatest country in the world".

Ioan Bistriteanul said...

Interesantă imagine. Cred că dorul de casă face tot.

Antoaneta said...

@Ioan - Dorul de casa nu face nimic, eventual pofta de ciocolata sau plimbat prin parc. Depinde cum vezi casa: mama, sora, o casa, o curte, un parc unde te jucai in copilarie...autobuze si metrou aglomerat, injuraturi si mirosuri de trupuri nespalate care te izbesc la tot pasul, alei cu tei si castani, vedete ieftine si gaunoase, mizerii cu sclipici. Dorul de duca, in schimb, e neiertator;)

pitikuljenika said...

DEci ca bucatar imi gasesc de lucru...???
:))

Antoaneta said...

@Jenika - Da, bre, chiar cunosc un bucatar român. Gasesti si de lucru si caracatite, dar ocean, palmieri,nuci de cocos cocotate in cocotier si ce mai ai tu pe acolo - pofta-n cui.

Flavius Ţerbea said...

Cum era vorba aia: bine e acolo unde ti-e bine? Sau ceva asemanator...
Poate fi bine si in Canada si in America si in Romania si in Rusia si oriunde, pana la urma.
Si fiecare are experienta lui si explicatia proprie si personala pentru "binele" ala.
Cliseele fac rau. Parerea mea.
Foarte fain ai scris, ca asta, de fapt, vroiam sa zic.

Antoaneta said...

@Flavius - Ubi bene ibi patria ziceau latinii. Multumesc:)

wlfp said...

Multumiri pentru descriere. Chiar ma gandeam ca poate m-as muta in Canada, in viitorul mai indepartat, insa vacanta de 2 saptamani nu imi surade de fel.
Am o intrebare: daca ai experienta in marketing/vanzari trebuie sa urmezi ceva scoala ca sa iti gasesti un job?

giulia_szavo said...

cred ca mi-ar placea Canada. suport mai bine frigul decât verile de aici, cu trei luni fara o picatura de ploaie.

voi sunteti foarte tineri, si aveti viitorul înainte.

dar eu stiu ca ma voi întoarce acasa. probabil la a zecea parte din càt câstig astazi, si fara vreun cont cu càteva zerouri la urma. eu nu m-am simtit nicaieri mai bine decât acasa.

voi mai rezista pe aici, prin Europa de vest, câtiva ani, dar nu mi-am pus niciodata în gând sa traiesc toata viata pe aceste meleaguri, chiar daca au fost si sunt mai frumoase decât cele de acasa.