Search This Blog

Thursday, April 16, 2009

Straniu interludiu


Alexandru Tomescu a cântat la vioarã în Piata Victoriei si a strâns 328 de lei în jumãtate de orã. Si nu orice vioara, ci una Stradivarius, nu stiu eu multe despre muzica clasicã, adicã am o culturã strict generalã în domeniu, dar mãcar atât stiu, cine au fost Stradivari (hehe, îl mai chema si Antonio), Guarneri si Amati, mai ales cã mi-au cãlcat picioarele si pe la Cremona, si ce valoare artisticã au creatiile lor, dincolo de cea monetarã.

Ziaristii au plusat mult pe comparatia cu Joshua Bell care a strâns mult mai putini bani în Washington, în cadrul unui experiment asemãnãtor. Cineva a scris în comentarii cã este irelevant, pentru cã în US existã sãli de concerte în toate orasele mari, cu preturi pe mãsurã si care, slavã Domnului, nu sunt falimentare. Total de acord, everybody who's somebody îsi doreste sã cânte la Carnegie Hall si Lincoln Center. Pe de altã parte publicul potential de la Piata Victoriei e lejer diferit de cel de la Apãratorii Patriei sau Piata Sudului. Eu as face un asemenea experiment la piatã, ca sã-mi fac o idee despre gustul needucat.

Sunt pasionante si comentariile care dau cu bâta în americani, care, vaaaai, sunt mult mai insensibili decât noi. Poate, dar elitele lor sunt cu sigurantã mai sensibile decât ale noastre, pentru cã investesc în culturã, si umplu sãlile de concerte, cu preturi piperate, ca artistii sã poatã fi plãtiti cum meritã. Si dacã în capul românilor s-au urcat toti martafoii, a cui o fi vina? A multimii cu bun-gust înnãscut care se opreste cinci minute la metrou sa asculte un mare violonist în anonimat, nu? Cei care locuiesc în SUA sau Canada au rãspuns cum trebuie, cã ce se vede la fata locului e departe de mintea îngustã a românasilor care se bat cu pumnul în piept.

Nici argumentul cu "întârzia lumea la servici" nu prea tine, concertul experimental fiind la ora 9:00am, orã la care ori ai întârziat deja, ori nu lucrezi, de obicei. Am citit tot acolo cã o functionarã de la Ministerul Finantelor a dat fuga la metrou, o anuntase o colegã cã e Tomescu acolo. Pãi în Germania sau USA nu fuge nici un functionar guvernamental de la birou ca sã vadã ce se întâmplã la metrou.

Pe scurt, mã bucur de initiativa asta, mã bucur cã oamenii au reactionat pozitiv, dar mi se pare total irelevant pentru a evalua gustul majoritãtii si a spune Oh, dar noi suntem mult mai sensibili la frumos decât americanii. Da, si mult mai porniti sã fim distrasi de la treabã. QED Asta nu-i ia nimic din merit lui Alexandru Tomescu, numai cã meritul lui nu cred cã are nici o legãturã. Absolut nici una.

10 comments:

raul said...

mda, oricum am lua-o, tot romanii/Romania sunt de blamat.
tonul dvs imi aduce aminte de supararea unei prezentatoare de promter care era uimita sa dea o stire pozitiva din bucuresti.
se mai bucura oamenii si in romania, sa stiti.

light play said...

intr-adevar, cred ca o mare parte din explicatie sta in faptul ca suntem mult mai porniti sa fim distrasi de la treaba. ceea ce nu e un lucru rau, de altfel. :-)

chiar ma intrebam ce s-ar intampla daca cineva ar repeta experimentul cu Bell aiurea in europa. uite ca s-au gasit tocmai romanii (who else? :-)) sa o faca si ma bucur. ma bucur si ca a avut ceva audienta Tomescu, semn ca nu e totul pierdut.

Antoaneta said...

@Raul - si eu am scris ca ma bucur, dar nu-mi place tonul articolului, nici nu sunt de acord cu ce incearca ei sa demonstreze. Ah, si se scrie prompter.

raul said...

lol, chiar va plac greselile

Antoaneta said...

@Raul take II Nu-mi plac mai ales semi-doctii (ceea ce nu e cazul tau, ca ti-am vizitat si rasfoit blogul), a gresi e omeneste:) Chiar îmi pare bine când aud si vad de lucruri frumoase din România: festivaluri, cãrti bune, muzicã, fotografie, caritate, ecologie. Nu-mi place când aceste lucruri sunt rastalmacite. Jurnalismul adevarat nu induce opinii, nu face statistici.

LiaLia said...

Eu nu îmi permit să contest valoarea sociologică a experimentului, cu atât mai puţin valoarea artistică a violonistului. Muzica e superbă, interpretarea deosebită, instrumentul inestimabil. Ştirea pozitivă mă bucură, reacţia oamenilor şi mai tare, dar comparaţiile şi comentariile sunt cel puţin discutabile. Sunt total de acord cu ceea ce spui. Eu m-am săturat de multă vreme de opinii suficiente de tipul "românii au cultură generală, americanii sunt nişte proşti" sau "România pulsează, USA este moartă" (citat exact dintr-un comentariu, dezacordul dintre subiect şi predicat nu-mi aparţine). Astea sunt dovezi reale de frustrare, ca să nu-i spun oftică. Avem nevoie de cultură, de muzică adevărată, de artişti, de educaţie în materie. Dar până atunci, hai să facem un prim pas şi să nu ne mai uităm de sus în curtea superbă de mii de metri pătraţi a străinilor, de la geamul nostru mic şi murdar de garsonieră.

Ovidiu said...

Romanii nu-s nici culti nici destepti, de fapt se poate demosntra usor ca sint inculti si prosti. Evident se poate demosntra acelasi lucru si despre americani daca tii neaparat. Sau despre francezi. Sau englezi. Sau chinezi. Numai ca romanii au niste particularitati pe care cu greu le poti justifica.
De unde cred eu ca vine diferenta:
1. Genul de muzica. Sa fi cintat ceva prea modern si-si lua si un cataroi in gat, zda ma-ti cu scirtiielile tale.
2. Tipul de cersetor cu instrument muzical. In USA e banal, e cite unul cu o toba, un trombon, o chitara, o vioara, un flaut, chiar orchestre intregi la fiecare colt de strada si metrou. In Romania nu e deloc asa. Poate oamenii s-or fi bcurat ca vad unul care face ceva util fata de conlocuitorul sau pesnionarul de care s-au saturat.

Antoaneta said...

@Ovidiu - în Montréal dau deseori bani muzicienilor de la metrou care-mi plac, într-adevar, aici sunt foarte multi care fac asta, si nu zdrangane, chiar cânta. Chiar si muzica clasica, sunt doua fete dragute cu vioara si violoncel vara pe un bulevard principal.

A. said...

Uite, The Times scrie in editia de ieri ca mii de londonezi au mers la repetitia orchestrei de tineri Simon Bolivar. De inteles: "The SYBO is the most exciting, most joyfull, most exotic orchestra in the world today". Iar biletele la concertul din Londra s-au epuizat acum 10 luni.
SYBO este o orchestra de 200 de tineri care sunt parte a programului social "El sistema" care se adreseaza tinerilor de conditie sociala modesta care isi descopera virtutile, dexteritatea si increderea in sine prin intermediul muzicii clasice.

Gestul celor de la RL este insolit si induiosator. Dar atat. Transformarea lui intr-un "experiment" cu "valoare sociologica" si, in cele din urma, intr-o polemica este, sa ma scuzati, semnul identitatii noastre balcanice, cu tot ce inseamna asta.

Mie mi-a placut cum unii oameni, altminteri grabiti, s-au oprit si au ramas acolo minute in sir rezemati cu spatele de perete, ascultandu-l pe Tomescu. Daca ar fi fost in Franta, unde a doua orchestra a Parisului se afla in statiile de metrou, unii din ei ar fi uitat sa mai plece.

Antoaneta said...

@A. Pai cine sa te scuze, si de ce? Noi suntem balcanici, am incercat sa-i explic si lui Serban Huidu si nu m-a crezut:)
#34 si #44. Vezi si #50, desi nu e al meu. http://www.serbanhuidu.ro/2009/despre-popoare-inrudite/comment-page-1/#comments

Într-adevar, reactia trecatorilor a fost impresionanta, dar nu la nivel de statistica, ci strict emotional.