Search This Blog

Thursday, April 16, 2009

VANCOUVER II - Chinezãrii, Sushi and more, Kayak si gogosi



Duminicã - a plouat mãrunt, rece si decis toatã ziulica aproape, fiind ziua de Pasti strãzile erau ceva mai goale, dar magazinele deschise. Cedric voia iar în drumetie, eu m-am dezis, ne-am dus sa explorãm centrul. Gastown - un infim centru istoric drãgãlas, rupt din filmele americane care ilustreazã anii '20, are pâna si un orologiu cu abur, construit în 1977, când s-a renovat cartierul. Galeriile de artã si magazinele de design si fashion design contrasteazã cu aerul desuet, altfel e plin de puburi si restaurante chic. Gas vine de la John Gassy Jack Deighton, un aventurier simpatic din sec. XIX care spunea povesti vânãtoresti de sã le pomenesti. Vancouver era tot britanic si cãpitan, pe numele de botez George.

De aici am trecut printr-un fel de no-district-land plin de cersetori si dubiosi (niste politisti tocmai scotoceau o tipã), spre Chinatown, unde am mâncat un fel de pâinicã din fãinã de orez, umplutã cu orez, insipidã si o prajituricã minunatã - moon cake, umplutã cu pastã din seminte de lotus si continând gãlbenus de ou fiert, nitel sãrat. Am petrecut câteva momente poetice si pensive (îmi place tare mult cuvântul ãsta francez englezit) în gradina clasicã chinezeascã din perioada Ming, prima în afara tãrii de bastinã, alãturi de rate si pomi înfloriti. Era atât de frumoasã încât ploaia nu-i rãpea nimic din farmec, ci se transforma într-un accesoriu în plus, cu zgomotul si prospetimea ei. Rododendroni, pini, chiparosi, bambus, magnolii, pietre Tai-Hu, modelate de ape si vânt, pavilioane delicate, ferestre decupate în piatrã cu modele diferite - totul bazat pe filosofie Feng Shui si Tao, de armonizare si echilibrare a elementelor opuse. Magnoliile miroseau înviorator si delicat, ploaia rãpãia discret pe tigle si pavaj - mã simteam împãcatã si revigoratã. Expozitia de artã tibetanã mi-a adus însã aminte de fata mai putin filosoficã a Chinei si de aparatul represiv instalat în Tibet, parcã s-a rupt vraja. Pânã la urmã si asta este o altã manifestare a opozitiei yin/yang.



Am continuat cu un galop nebun prin centrul comercial (Robson Street) si ploaie, pentru a ajunge pe Davie si Bute, sã ne întâlnim cu Octav, un potential prieten (pentru cã avem o amicã în comun). Bute is actually cute, cuprinde o zonã cu multi arbori, case vechi si o clãdire de artisti. Pe Octav l-am gãsit, dar locurile de sushi pe care le cãutam nu s-au lãsat gasite, am ajuns pânã la urmã la unul cu aspect de restaurant, nu de cantinã ca celelalte.

Spre deosebire de Montréal unde e plin de sushi, dar gãsesti peste tot cam aceleasi variante si nimic în plus, în afarã de supã miso si salate cu sashimi (peste crud sau trecut usor prin tigaie, ceea ce îl transformã în tataki), la Vancouver meniurile sunt cuprinzãtoare si includ peste si fructe de mare gãtite în diverse feluri, teriyaki, la grãtar (BBQ) si aperitive. Iar preturile sunt mai mici decât în Québec. Eu tineam mortis sã manânc anghilã (tipar) - BBQ Eel si mi s-a pãrut foarte gustoasã. Am mai împãrtit un rulou întreg de sushi - parcã Rainbow, niste gogosele umplute cu caracatitã si inele de sepie pané (cam uscate). Una peste alta, mult mai bun decât ce am degustat pânã acum pe mal de St. Laurent, mi-am dat seama cã de fapt eu habar n-am avut ce-i aia sushi. Oricum, cred cã e mai putin nipon si mai mult fusion, California style, în Japonia nu au avocado.

Am dezbãtut cu Octav pro si contra Canada si România, mi-a vorbit despre proiectele lui, despre reportajul realizat la târgul de benzi desenate din Franta (îmi scapã numele orasului), am constatat cã mai avem o cunostintã comunã, poetã româncã de limba englezã - Oana Avasilichioaiei, crescutã la Vancouver si rezidentã la Montréal. So quite an enriching meal, all in all.

Pânã una alta a stat si ploaia si în ciuda faptului cã urma sã avem altã cinã de Paste acasã, Cedric a continuat sã mã alerge pe strãzile din West End si de-a lungul plajelor, prin Coal Harbour si promenade. Mi-am dat seama cã mã obosesc foarte mult clãdirile extrem de înalte si înghesuite care mãrginesc plajele, se opun deschiderii orizontului cu fatadele lor impenetrabile de sticlã. Nu-mi plac blocurile, nu suport zgârie norii, clãdirile turn de locuinte, îmi dau senzatia de fortãreatã si ostilitate.




Am ajuns acasã înfiorãtor de târziu, eu am fãcut o salatã de vinete contemporary-fusion:), cu ulei aromat cu lãmâie si cimbru, susan rumenit si putin ardei copt si mi-am sacrificat avocatii de mic-dejun pentru guacamole. Meniul continea pork ham (brrr), cartofi la cuptor cu smântânã si brânzã (mmmm), broccoli si morcovi. Noroc cã erau multe legume. Desertul lui Anne (in England we eat dessert with a fork and a spoon) a fost o memorabilã tartã cu mure din pãdure, productie proprie. Draguta de ea mi-a dat si un iepuras de ciocolatã - lovely indeed.

Luni n-a plouat!!! Asa cã am fost dusã de frãtiorul de nãzbâtii Cedric la Deep Cove, un sãlas al zânelor pãdurii si apelor, cu aspect elvetian. Un brat al oceanului - Indian Arm, se prelungeste mult spre munti, si pe marginea lui se aflã aceastã asezare de poveste, o comunitate bine închegatã si activã, cu teatru, galerie de artã si cafenele organice. În apã se oglindesc muntii de pe malul opus. De pe plajã se pot face kayak rides, de fapt asta era ideea, sa ne dãm în bãrci si sa vedem foci. Am luat albia pentru douã ore, oarecum cu emotii, apa fiind foarte rece si presãratã cu disperati în bãrci cu motor care ne fãceau valuri. Cocotate pe râpe sedeau tot felul de case, cãsoaie, vilute, viloaie si cabane, nu stiu cine-o da si la ei permisele de constructie, si pe ce criterii. Era plin de rate Goldeneye (cred) sau poate rate Ring-necked, soarele se juca printre norii care colorau muntii cu umbra lor, foci am zãrit numai douã, separat, destul de departe. Am reusit sã ma ud fleascã, întâi pe pãr, cu picãturile de pe vâsle, rãzletite de vânt, si în spate, între "fustita" si vesta de protectie. De acolo apa gâl-gâl la vale, pânã la pãrtile moi si asezate. Când m-am prins sã-mi pun gluga arãtam deja ca o curcã plouatã. Când mi s-a uscat pãrul am constatat ca apa era într-adevãr foarte saratã, pentru cã-l aveam teapãn. Dar a fost o plimbare pe cinste, cireasa de pe tortul Vancouver escape. Am încheiat apoteotic cu gogosi unse cu miere de la Honey's - mmmm, si mai ales scone (un fel de briosã scotianã) cu anghinare, brânzã si rosii uscate.



Restul a mers prea rapid si nu a fost esential: bagaje, prânz pe Lonsdale, North Vancouver, ezitant între persan si iar japonez, si a fost iar japonez, desi bucãtarul-ospãtãrita proprietari sunt din Vietnam. Sashimi minunat, sushi cu cartof dulce, spanac cu susan si unt de arahide, sushi roll de crevete crocant (gãtit deci), avocado si anghilã, plus ceva verdeturi. Last time seabus, apoi o cãlãtorie luuuuuuuungã cu autobuzul, mai ales pe Granville, unde am zãrit multe case stil mansion si garduri vii mai înalte decât ele (ce frumos!), în care intrarea era efectiv decupatã, parcã scoasã din Alice în Tara Minunilor. Am traversat si zone în care toate firmele erau în limba chinezã - e normal, Vancouver e punctul nevralgic de legãturã cu Asia, peste Pacific, aici sosesc importurile din China...si emigrantii, iar zborurile într-acolo sunt mai ieftine.

Avionul West Jet avea întârziere o orã, riscam sã pierd legãtura la Calgary, si agenta aproape cã m-a apostrofat cã am venit doar cu o orã înainte, fiindca mã puteau plasa în zborul de Toronto. Pãi, madam, la zbor local se vine cu o orã înainte, mai ales cã am bagaj la purtãtor. Nuuu, 3 ore pentru neprevãzut. Haidade, 3 ore în aeroport, plus una pe drum, dupã ce am plãtit o cãrutã de bani pentru avion? Much ado about nothing, jumãtate de orã între avioane a fost marginea exactã necesarã. La sosirea chioarã dupã 7 în Montréal altã boacãnã - naveta cãtre centru nema pânã la 8. Hopa, cã eu încep la 8:30 si trebuie sã mã dichisesc nitel înainte. Am reusit sã vând biletul si sã mã azvârl într-un taxi pânã la prima statie de metrou, linie directã din fericire. Înviorat, schimbat în ritm de armatã la toaleta din fericire spatioasã. Alergãtura m-a si trezit din somnolentã, pânã am picat acasã, unde mã asteptau trei trandafiri rosii, unul în fiecare încãpere si un cantalup pe masa din salon. Direct pe fata de masã. Love is the answer.

3 comments:

Luminitza said...

ti-ai vopsit ouale de pasti?la mine noroc cu raluca ilaria ca fara ea habar n-aveam ca se gaseste vopsea la magazinul yugoslav!

paste fericit!

Luminitza said...

p.s.ma bucur ca ai alertat "amica in comun" pentru adresa lui octav si ca ati facut cunostinta cum mi-am dorit, cum se si cadea dealtfel intre diasporeni de vancouver!
ah si ideea cu benzile desenate , tot eu i-am dat-o cand i-am explicat ca trebuie aduse in fortza si in romania! de cartea facuta cu cartarescu in urma acestei discutii nu ti-a povestit?:-)

ina bixade said...

:) si eu am o poza facuta chiar acolo linga apa, unde ai facut si tu. Am fost in Vancouver acum 3 ani!!! Sarbatori Frumoase, draga Antoaneta!!!