Potrivit declaratiei lui Mircea Geoanã, citat de Mediafax, plãcintele soacrei sale îl pot deschide la minte pe Bãse. Atunci sã meargã si la mama, care numai cu pite armânesti m-a crescut - spanac, praz, brânzã, ouã si lapte, poate de-aia mi-am si luat lumea în cap, machedonii erau pãstori si cãrvanari de fel. Chiar ar trebui sã pun mâna sã fac una, dacã tot mi-e dor de gustul ei.
Sigur se fac pite si în familia Becali, e drept însã cã mama soacrã cu pricina îsi pune amprenta inconfundabilã: "Eu fac plăcintele cu tot sufletul şi între mine şi cel care mănâncă din plăcintă se creează o relaţie armonioasă", a argumentat Margareta Costea. Noroc ca machedoni au fost si fratii Caragiu, Nicolae Batzaria, George Murnu, Andrei Saguna, dragul de Neagu Djuvara, minunata Irina Nicolau, Dumnezeu s-o odihneascã. Si bunicul meu, frumosul Paris de la Dupnica, în Bulgaria, care a fãcut medicina la Bucuresti, stia vreo sase limbi si n-a vrut nici în ruptul capului sã intre în P.C.R. Oare de ce despre machedoni se vorbeste mai tot timpul cu ironie si sunt identificati mai degrabã cu Hagi si Becali?
Ca de obicei, tara arde, si baba...face plãcinte, ce sã discute si presa noastrã decât o cioacã micã?
Posts
5 comments:
galuste cu prune faci?merg cu ziarele romaneshti de literatura, contrapunct etc.
dar painea cu untura si cu ceapa presarata cu sare grunjoasa iti place?aia rimeaza cu "morcoveatza" de un J.renard parca (adica asa mancam cand eram mica).
placinta cu branza dulce si stafide stii?(ca la gradinitza, cu gris prin ea).
si ca sa vezi ca nu-s in regresie totala de intreb si de quiche aux poireaux plus chevre servit cald cu vin rouge baut pe asfintzit , cand din cand in cand mai tragi cu ochiul prin rubiniul paharului la dealurile din jur, in mijlocul carotra troneaza cate un lac violet si mocirlos rece, hmm?
Galuste face sora mea, desi nu prea mai apuca...
Untura nu am mâncat în viata mea
Bunica si mama mea nu puneau gris în placinta...poate prin tabere (ca am patimit destule) sa fi fost asa ceva. Poate nu.
Quiche aux poireaux et chévre, suna bine, si capra îmi place ca temperament si aliment...a facut prietena mea una cu ceapã caramelizatã, mere si fromage bleu în schimb, iar mielul meu marinat în iaurt a fost agrementat cu manioc si cartof dulce...gasesc eu mereu metode de a devia nitel de la traditii:)
ca sa mananci pita cu untura tre sa ai radacini banatzene;-)
nu in tabere, n-auzi, era grisul in placinte ci la gradinitza si pateurile si merdenelele aveau calde la tarabe gris prin ele si doamne ce-mi placeau!
chevre e un fel de a spune aici la fromage du chevre defapt!asta ca sa nu crezi ca fac quiche cu carne ci cu branza (de capra):-))
oricum ce am citit pana acum din retetele tale, m-a ademenit, recunosc!
Pentru mine machidoancă e o doamnă tare dragă mie, aprigă muiere! Aşa că i-am considerat întotdeauna pe "guriştii" gen becali doar nişte excepţii care întăresc regula: machedonii sunt nişte oameni daţi în aia mamii lor! :) Iar eu muzică armânească ascult cu mare drag :)
Draga Lia, trebuie sa si horim armâneste, sa stii ca nu-i usor! La nunta sora-mii a adus mama si fata aromânca tare draguta si buna de gura sa ne cânte de horit, numai ca mireasa tocmai atunci s-a lasat furata si am dantuit stramoseste fara ea:)
Post a Comment