Search This Blog

Saturday, January 16, 2010

Ay, Cuba, contesa descultã


M-am întors, cu sufletul greu cã mã întorc într-o tarã unde înca mã simt strãinã dupã 5 ani. M-am întors îndrãgostitã de Cuba, de Habana si Viñales, cu noi prieteni, peste 700 de fotografii, o mascã, o carte si douã sticle de rom. M-am întors plinã de dorinta de a mã întoarce acolo. Desi a fost rãcoare, am înotat o singurã datã, cãlãritul mi-a tãbãcit o parte sensibilã si Trinidad nu a meritat sã cãlãtorim aproape 7 ore cu autobuzul. Desi eram sãtulã încã de la sosire de toate imaginile gretoase de propagandã si mi-am dorit fierbinte si destul de des un dus cald cu presiune si o salatã.

Cuba m-a cucerit nu numai prin varietatea reliefului si vegetatia luxuriantã, ci si prin veselia, demnitatea si bunul simt de care dau dovadã locuitorii ei, în ciuda conditiilor precare si a multor lipsuri. În nici una din tãrile pe care le-am cutreierat nu am vãzut atâta curtenie si grijã fatã de ceilalti. N-am auzit pe nimeni înjurând pe stradã sau în autobuze, n-am zãrit nici picior de mitocan. Iar cubanezii sunt printre cei mai curati si mai îngrijiti oameni pe care i-am cunoscut, desi nu au nici resurse financiare, nici ofertã de produse. Dupã cum mi-a spus o prietenã (fiicã de contesã, de vârsta mamei, în casa enormã care a vãzut zile mult mai bune), s-ar putea sã întrezãresti oameni cu haine cârpite, dar nu rupte. Nu am auzit pe nimeni plângându-se jalnic si steril. Da, mi s-au cerut bani de vreo douã ori în doua saptãmâni, sau un fard/ruj/tricou în varii ocazii. Dar impresia generalã a fost de ospitalitate si demnitate în conditiile extreme: salariul unui profesor sau medic se situeazã între 20 si 30 de dolari; majoritatea magazinelor functioneazã numai în monedã convertibilã si preturile de multe ori sunt compatibile cu cele din Canada sau România; haine pur si simplu nu se gãsesc nici mãcar în capitalã, numai blugi si tricouri la preturi halucinante. Economia subteranã paralelã mentine de fapt societatea în functiune.

Una peste alta, as mai fi stat cu mare drag, am avut un tonus extraordinar cât m-am preumblat prin Habana, Trinidad, Cienfuegos si Viñales, umbrit doar de mâhnirea pe care nu poti sã nu o simti într-o tarã atât de frumoasã si de bogatã, si atât de batjocoritã cu toatã frumusetea si bogãtia ei.

P.S. Multumesc anonimului care mi-a semnalat un fragment din Pedro Juan Gutiérrez - Pobre Diablo, am regasit pe firul lui unul mai lung care reproduce La Habana asa cum e. In Spanish only. Poate ca si eu sunt "un explorator, un amarât nesatisfacut, nesãtul, care cautã disperat chiar dacã n-am stiut niciodatã exact ceea ce caut. Se pare ca e doar un instinct natural si sãlbatic“ (Soy un explorador, un pobre diablo insatisfecho, insaciable, que busca desesperadamente aunque nunca he sabido exactamente qué busco. Parece que es sólo un instinto natural y salvaje)

19 comments:

ina bixade said...

Bine te-ai intors, draga calatoare! Am avut o colega cubaneza, era frumoasa si agreabila ca om, casatorita cu un white american.Formau un cuplu frumos! Imi povestea cam ce povestesti tu aici, despre Cuba cu neajunsurile si frumusetile ei la un loc, those humble people care se bucura de lucrurile mici si simple! te pup

Antoaneta said...

@Ina - Cuba are si o cultura uluitoare, si ramasitele unui rafinament demult apus, câtusi de putin humble. Tocmai aici rezida farmecul ei paradoxal.

Vania said...

Mai aflăm şi noi câte ceva, căci Cuba e departe...

giuliaszavo said...

ma bucur ca te-ai întors sanatoasa.
Mi-era frica sa nu te pierd cu cutremurul din Haiti.

explorish said...

asta e tare de tot. mă-ntreb dacă ne-am întâlnit pe stradă! :)

Antoaneta said...

@Vania - si daca n-ar fi, nu s-ar povesti. Au si biserici ortodoxe: greceasca si rusa, dar slujba la Agios Nikolaos era in spaniola:)

@Giulia - cutremurul era in Haiti, nu in Cuba. Vecina mea care a avut grija de pisica e de acolo, si familia ei e in Port au Prince.

@Explorish - tot ce se poate, eu am ajuns in Habana pe 2, si am plecat in periplu Trinidad-Cienfuegos-Viñales pe 10.

Misaki said...

Imi face mare placere sa citesc postari ca aceasta, multumesc! :) Eu inca sunt fixata pe Asia dupa ce am trait un an in Japonia, inca sunt extrem de curioasa si doresc sa merg din China pana in Coreea, Malaysia si Vietnam. Cuba nu mi-a traversat niciodata imaginatia si de aceea ma bucur ca intrezaresc o particica din ea aici :)

alex said...

:) si papela igienica cum a fost? ceva poze te rog(eventual si cu papela:))).

Antoaneta said...

@Misaki - ei, da, Asia exercita o cu totul alta fascinatie, a exotismului absolut, pe când în Cuba te simti oarecum acasa, nu numai pentru ca eu ma simt acasa in limba spaniola, ci si din cauza apropierii culturale si a cladirilor darapanate. Stiu ca într-o buna zi voi ajunge în India, Laos, Cambodgia si Vietnam, dar n-a venit înca vremea.
@Alex - hârtia sanitara a fost uite-o! nu e!, ca si presiunea la apa.

LiaLia said...

Te-ai întors, pisicuțaaa!!! În fiecare zi m-am gândit oare ce face Anto, pe unde umblă, ce culori și mirosuri o înconjoară? Abia aștept mai multe povești și poze. te pupez tare tare!

Jenika said...

Sa iti fie de bine!!!
Nu ne-am potrivit la sositul in Cuba....
:)

Anonymous said...

"El único problema es que ya me aburren los extranjeros que vienen a Cuba. Están abúlicos en sus casas, suponen que en el trópico la vida es más grata. Entonces averiguan los precios, y pram, se deciden por Cuba. “Y rápido, hay que ir ahora para ver a Chacumbele haciendo su número en la cuerda floja”. Son ingenuos. Creen que aquí somos alegres, felices, heroicos, sexys, entusiastas, y que nos pasamos el día bailando, templando y bebiendo ron a dos manos. “Los cubanos son pobres pero alegres”. Como me jode esa frase. No se imaginan que, por ejemplo, el suicidio es la quinta o sexta causa de muerte en Cuba desde hace muchos años. Dato que es más bien confidencial." (Pedro Juan Gutiérrez)

Anonymous said...

Buna ziua ,

Am ajuns pe site-ul dumneavoastra cautand diverse bloguri pe google si m-am gandit sa va scriu sa va rog ceva daca este posibil.
Sunt la inceput cu un site http://www.francez.ro . Am incercat sa fac un site util pentru toata lumea , cu dictionare si
tot felul de chestii legate de limba franceza si Franta.
Cum abia am inceput , mi-e greu si ma chinui sa-l promovez .Intrebarea mea este daca ma puteti ajuta ,
adaugandu-mi site-ul la blogroll sau oriunde pe site-ul dumneavoastra . M-ar ajuta enorm un link la dumneavoastra .
Daca va place site-ul meu si considerati ca merita va raman recunoscator.

Va multumesc,
Cu stima,
Tudor
Tradu texte in orice limba - Dictionar Francez
admin@yahoostatus.ro

Antoaneta said...

@LiaLia - m-am executat
@Jenika - asta se poate remedia în viitor
@Anonymous 1 - los cubanos también tienen su ingenuidad, se imaginan el mundo "desarrollado" como la solucion maravilla, que va resolver todos sus problemas. Sinceramente creo que son mas heroicos (en la vida diaria), mas alegres, mas entusiastas y mas sexy que mucha otra gente que vive mejor. Lo que no impide que tengan una vida muy dura, pero que enfrentan con mucha dignidad.
@Anonymous 2 - nu fac schimb de linkuri, în general, siteurile pe care am in lista sunt cele pe care le urmaresc personal.

Anonymous said...

Tind sa fiu neincrezator fata de impresiile dumneavoastra. Nu recunosc in oamenii pe care ii descrieti personajele care traiesc in lumea lui Gutiérrez. E adevarat ca si cunoasterea mea e livresca in cea mai mare parte, totusi au mai mult credit pentru mine impresiile celor care traiesc acolo. Intimplator, citesc acum volumul autobiografic al lui Reinaldo Arenas: "Nuestra historia es una historia de traiciones, alzamientos, deserciones, conspiraciones, motines, golpes de estado; todo dominado por la infinita ambicion, por el abuso, , por la desesperacion, la soberbia y la envidia." Aveti totusi o privire de turist, nu de om care sufera alaturi de ei.
"En la puerta de mi vecino un papelito me dejó helado. “No me molesten. Estoy llorando. Y consolarme ya nadie puede." Ahora yo sueño con mi vecino. Y mientras sueño, abro la puerta. Adentro veo mi propia cara, mi propia cara bañada en lágrimas."

Antoaneta said...

@Anonymous - de ce oare n-aveti nume? E chiar asa cunoscut? E blogul meu, nu trebuie sa-mi justific opiniile. Traiesc cu un cubanez, asadar am stat printre cubanezi si acolo, chiar daca "nu am suferit alaturi de ei". Am trait in comunism pana la 15 ani si am memorie buna. Am citit si Reinaldo Arenas, care-mi place enorm: El Palacio de las Blanquisimas Mofetas si El Mundo Halucinante. Si mai ales am umblat destul prin lume, inclusiv prin Caraibe, asadar pot compara diverse tipuri de societati, la prima mâna. Chiar dumnevoastra recunosteti ca v-ati cules impresiile din carti, asadar nu vad cum puteti avea mai multa încredere in propriile pareri decât într-ale mele. Care am si citit, am si vazut. Dar apreciez foarte mult citatul din Gutiérrez, si va multumesc ca mi l-ati semnalat.

Anonymous said...

asa s-a nascut romanul, sa stie el mai bine. orice.
pe modelul "ma duc la ski in bulgaria". "aaaa, eu ma duc in austria ca-i mai misto" :da' in bulgaria ai fost?" "nu da mi-au spus niste prieteni ca e muuult mai misto in austria"
mara

Anonymous said...

V-a iritat remarca mea despre privirea de turist. :)
E nepoliticos sa discut fara a ma prezenta, aveti dreptate. Ma simt confortabil asa, probabil o doza de lasitate. (Totusi, nesemnind, niciodata nu intru in polemici agresive.)
E bine, cred, sa ne justificam opiniile, indiferent de locul unde le prezentam. Poate fi si un prilej sa le verificam soliditatea.
Stiam ca partenerul dumneavoastra este cubanez.
Am trait in Romania 34 de ani.
Nu am umblat destul prin lume. In Cuba am fost de trei ori. Am spus despre cunoasterea cea din carti ca este asa "in mare parte". Nu am spus ca am mai mare incredere in propriile mele pareri, ci "au mai mult credit pentru mine impresiile celor care traiesc acolo."
Ma bucur ca v-a placut citatul. Am vrut doar sa va contrariez. Nu este nicio problema daca aveti incredere deplina in propriile dumneavoastra impresii. :)

Antoaneta said...

@Anonymous - inclusiv parerile celor care traiesc acolo difera, în functie de situatia fiecaruia, mai ales daca au sau nu acces la CUC. Evident ca am simtit o anume tristete si incordare, dar în acelasi timp am întâlnit o caldura umana care reusea sa le învinga, ceea ce în România nu s-a întâmplat. Si, repet, o anumita ingenuitate, mai curând decât cinism. Ma întreb ce va fi când va reveni economia de piata. Va recomand cartea pe care am citit-o acolo "La visita de la infanta", de Reinaldo Montero, inclusiv pentru spaniola deosebita.