In Arco de la Virgen, Barcelona
Din Valencia ar fi trebuit sa ajung la Barcelona cu trenul, dar un amic blogger foarte special mi-a deviat parcursul prin Tarragona, cu ruinele ei romane si catedrala absolut fabuloasa (si inchisa cand am ajuns noi la ea:(
Apoi a fost Barcelona la repezeala, de joi pana duminica dupa-amiaza, cu prietenele mele din Canada, fabuloasa Sheri-D Wilson si inimoasa Eliz Robert. Am citit poezii la El Colmado si Arco de la Virgen joi si sambata, iar vineri am ajuns intr-un club de salsa din port.
Cu ocazia asta am descoperit Parcul Montjuic, ca un accent verde splendid plasat deasupra Barcelonei, dotat cu miradoare, citadela, muzeu Joan Miro (coada interminabila, ramane pe toamna) si cimitir istoric si pitoresc sapat in coasta muntelui. Am urcat si in coloana incununata de statuia lui Cristobal Colon/Cristoforo Colombo si am prins parada gigantilor la sarbatoarea locala a cartierului Barceloneta. De cand am citit monografiile lui Robert Hughes mi-am dat seama ca nu pot rata Muzeul National de Arta Catalana, cu vestigiile romanice patinate si atat de vii in naivitatea si fantezia lor.
Montjuic vazut de pe coloana lui Cristobal Colon
Port Vell din Barcelona de pe Montjuic, cu hotelul W
MNAC, sau Muzeul National de Arta Catalana
Altfel a fost un prilej de revederi: Barri Gotic, Palau de la Musica Catalana de Domenech i Montaner, casele lui Gaudi Mila si Battlo, strajuita de alte doua capodopere moderniste: casa Lleo Morera de autorul lui Palau si casa Amatller de Puig i Cadafalch. Ce nu prea imi place la mie la Barcelona e aerul trendy contemporan, suficient si superficial, dar e usor sa treci peste. Pe de alta parte catalanii par satui de turisti ca de mere acre, am avut parte de servicii execrabile in vreo patru locuri, de parca venisem sa cerem de pomana, nu sa platim. Doua dintre ele nu aveau decat meniul in catalana, la Cafe Mauri chiar ne-au facut sa parasim localul cu aroganta lor, in alta parte au incurcat comanda, acum si indolenta din Romania pare suportabila pe langa tupeul de acolo.
O noua prietena m-a purtat pe culoarele Universitatii Pompeu Fabra, a carei biblioteca m-a fascinat atat de tare incat tocmai am aplicat la doctorat acolo. E absolut incredibil ca o facultate atat de noua (din 1992) sa aiba asemenea dotari. Sau mai bine zis, e jenant ca Universitatea Bucuresti nu-i ajunge nici pana la glezna. Mi-am dat seama in Canada ca in Romania nu poti avea decat notiunea vaga a unui lacas dedicat educatiei, care ar trebui sa-ti ofere in primul rand resurse de studio (recte biblioteci) si nu prelegeri. Noroc acum cu programul Erasmus.
Vechea intrare de la Palau de la Musica Catalana (Orfeo Catala)
Barcelona, a reveure!
NB ceea ce m-a impresionat extrem de pozitiv in Spania e faptul ca recicleaza, toti prietenii la care am stat au preocuparea asta. In Barcelona miscarea ecologica este chiar foarte puternica.
Posts
7 comments:
Frumoase poze
Multumesc:)
Inca nu am ajuns in Spania, dar e pe lista scurta.
Am descoperit cu mare placere blogul tau. Minunate poze si atat de interesant. Multumesc Antoaneta pentru cateva clipe petrecute in locuri pe care le iubesc si in care nu am mai fost de ceva vreme. Pe curand.
Ma bucura mesajul tau, Andra, in curand se vor inmulti postarile de acolo:)
m-ar interesa cum te descurci cu limba catalana.
Anonim - Ma descurc bine, sunt la cursurile gratuite din octombrie, acum la nivelul B3. Vorbesc destul de fluent, am scris cateva emailuri unor ziaristi de aici (legate de un grup de poezie multicultural si multilingv din care fac parte), citesc fara probleme, inclusiv literatura clasica: Josep M. de Sagarra si Mercé Rodoreda. Ma ajuta mult faptul ca stiu franceza, spaniola, portugheza si...romana, la pronuntie, gramatica si vocabular. Ii vad pe colegii mei de curs spanioli cat de greu se descurca la pronuntie, mai asemanatoare cu a noastra.
Post a Comment