România Liberã publicã iar faimoasa carte de bucate, cartea de cãpãtâi a gospodinelor si patriotilor de la anii '90 încoace. Desi cartea circulã de ceva vreme si pe e-mail, în versiune .pdf, sau versiune pirat, mai bine zis. Evident însã cã ar fi trecut aproape neobservatã fãrã emisiunea ProTv aferentã. Si uite asa a ajuns tata din scriitor, jurnalist si critic de teatru, bucãtar eminent. O fi bine, o fi rãu?
Putini stiu cã a fost ghidul lui Cousteau în Delta Dunãrii, in '91, sau cã a scris minunate impresii de cãlãtorie în anii '70: Tãrile de sus ale merilor si Cãlãtorie spre Nord. Din fericirile modificãrile pe care le-am adus în 2005 "ciotului" din Wikipedia au fost acceptate si profilul de acolo este acum mai aproape de adevãr, desi nu sunt toate cãrtile pe listã. Cea mai dragã îmi este "Zile de pescuit" - Des poissons sur le sable, desi a trecut de mult în uitare. În 2005, dupã ce dragul de el s-a prãpãdit, mi-am adus toate cãrtile aici si le-am recitit în ordine cronologicã, ca si cum m-as fi reîntâlnit cu spiritul lui, atât de viu încã.
Mã bucur de câte ori descopãr un alt articol sau vreo mentiune prin lumea virtualã despre el. Dar ma întristez când mã gândesc ca tot ce se stie despre Radu Anton Roman se datoreazã într-o proportie covârsitoare acelei emisiuni. De-aia îmi zicea unchiu-meu fata lu' cartea de bucate.
Putini stiu cã a fost ghidul lui Cousteau în Delta Dunãrii, in '91, sau cã a scris minunate impresii de cãlãtorie în anii '70: Tãrile de sus ale merilor si Cãlãtorie spre Nord. Din fericirile modificãrile pe care le-am adus în 2005 "ciotului" din Wikipedia au fost acceptate si profilul de acolo este acum mai aproape de adevãr, desi nu sunt toate cãrtile pe listã. Cea mai dragã îmi este "Zile de pescuit" - Des poissons sur le sable, desi a trecut de mult în uitare. În 2005, dupã ce dragul de el s-a prãpãdit, mi-am adus toate cãrtile aici si le-am recitit în ordine cronologicã, ca si cum m-as fi reîntâlnit cu spiritul lui, atât de viu încã.
Mã bucur de câte ori descopãr un alt articol sau vreo mentiune prin lumea virtualã despre el. Dar ma întristez când mã gândesc ca tot ce se stie despre Radu Anton Roman se datoreazã într-o proportie covârsitoare acelei emisiuni. De-aia îmi zicea unchiu-meu fata lu' cartea de bucate.
Posts
6 comments:
L-am descoperit pe tatal tau, Dumnezeu sa-l ierte, ca tot omu' la tv. numai tin minte la care post. aveam deja o anumita imagine despre el, ca personaj de televiziune. insa acum cativa ani am gasit intr-o librarie o serie de carti minunate despre bucurestiul interbelic. scrise de tatal tau. Splendid descrisa, cu umoru-i caracteristic, fotografii graitoare ale bucurestiului interbelic.
:) Eu tare m-as bucura sa fiu fata cartii de bucate :) Si ma bucur ca, desi printr-o cale mai desueta (tv-ul) am avut onoarea de a-l "cunoaste" pe tatal tau. Parte din dragul si pasiunea cu care bucatarisesc acum ii datorez lui. Sa nu fii trista ca il stie lumea de la televizor, ci sa te bucuri ca a incantat atatia oameni cu pofta lui de viata, cu pasiunea lui, cu bucatele din basme, cu povestile din locuri uitate sau nestiute. Chiar zilele trecute vorbeam cu mama de el si nu de retetele fabuloase, ci de el ca om minunat. Si tare ma bucur ca, in lumea asta virtuala (pt multi desueta sau superficiala) te-am intalnit pe tine, Antoaneta R :) Sa fii iubita!
tremura carnea pe mine...
esti fata lui Radu Anton Roman?
plecaciune...
Cartea de bucate a tatalui tau este mult mai mult decit o carte cu retete. De exemplu, eu si sotul meu recitim mereu fragmente din carte pt ca ne regasim acolo ca romani, ne regasim obiceiurile, simtirile... si chiar parti din viata.
Imi place cum si desprece scrii si te vizitez mereu.
Si nu am surprinde ca nu te regasesti in Canada dar se simti fericita in America de Sud.
Cuma e superba!!!! Am fost deja de 5 ori.
Nu rata Cienfuegos si imprejurimile.
@Anonymous - ce ma bucur cand vad ca am cititori care cauta si posturi mai vechi. Din pacate nu cred ca ajung la Cienfuegos, desi mi-am batut la cap cubanezul pe tema asta:( E vizita de familie pentru el si ma voi limita la Havana, unde sunt multe de vazut si de facut, poate Varadero.
Draga mea, la vremea lui, iar daca ma intrebi pe mine chiar si in zilele noastre, Turnul Eiffel nu era un monument de cultura, fiind contestat ca hidos, dizgratios si lipsit de scop practic. Daca insa acea bucata de metal atrage milioane de turisti care apoi descopera cu uimire expresivitatea Ganditorului lui Rodin sau stradutele din Montmartre, ei bine, se pare ca totusi turnul devine un far. O fi deplasata analogia, dar tare mi se pare ca o emisiune tv a luminat calea celor multi spre a cunoaste o particica macar din spiritul unui om fabulos care era din pacate cunoscut doar de un cerc restrans.
Post a Comment