nu sunã buciumul cu jale, dar nici autobuzele nu urcã sau coboarã, cel putin asta am pãtit ieri searã. Pe neasteptate iarna s-a nãpustit asupra Montrealului, vâjâind ca vijelia.
Când am iesit de la lucru, pe la 5 jumate, era superb afarã, ningea cu fulgi mari, nu era frig, si Square Victoria se îmbrãcase în alb pe toate pãrtile. Chiar imi plãcea, în ciuda oamenilor încotosmãnati si zgribuliti, eu mã simteam tare bine, din copilãrie mi se trage, sosirea iernii ma încântã, parcã ar sterge tot anul cu buretele, ca s-o luam de la început. Devine trist când încã ninge în aprilie iar eu stiu ca în timpul ãsta in România e plin de copaci înfrunziti si înfloriti.
Vãzând eu masinile barã la barã si nici un autobuz înghesuit printre ele, mi-am dat seama ca risc sa pãtesc ca anul trecut, când a urcat masina panta de la Côte-des-Neiges într-o ora în loc de zece minute ca de obicei. Am luat-o deci pe ocolite cu metroul ca sã ajung de partea cealaltã a faimoasei coline. Am aflat cu stupoare (desi mã asteptam la asta), prin faimoasa metoda "aflã si spune mai departe" , ca autobuzul MEU se oprea la metrou, dupa ce urca gâfâind alta pantã, si fãcea cale întoarsã, pentru ca risca s-o ia la vale de tot coborând Codenestiul, cum îi zicem pe aici. Asadar pe trotuar mergeau în procesiune fericitii care aflaserã ca degeaba tremurau în statie. La un moment dat a venit peste noi si masinuta veselã care deszãpezeste trotuarele. Evident ca tu trebuie sa te înfunzi recunoscãtor in zãpadã când trece. Pe strada mea, si aia tot in pantã, am vazut douã masini care patinau de zor, dintr-una iesise soferul si se chinuia s-o împingã tinând de volan cu o mânã. Mi-am dat apoi seama de ce nu se putea circula ieri...multã lume nu si-a schimbat încã anvelopele cu cele de iarnã, iar primaria nu apucase sã presare pietris, sare, cenusã, sau ce-o presãra, pe carosabile. Asa cã azi dimineatã totul era în ordine, de-aia ne-a huruit pânã târziu ieri o masinã care ia zãpada si fuge cu ea. Poate o vând în Dubai, la aia cu pistã de schi interioarã.
În altã ordine de idei, ma simt mai confortabil deja scriind în limba românã.
Când am iesit de la lucru, pe la 5 jumate, era superb afarã, ningea cu fulgi mari, nu era frig, si Square Victoria se îmbrãcase în alb pe toate pãrtile. Chiar imi plãcea, în ciuda oamenilor încotosmãnati si zgribuliti, eu mã simteam tare bine, din copilãrie mi se trage, sosirea iernii ma încântã, parcã ar sterge tot anul cu buretele, ca s-o luam de la început. Devine trist când încã ninge în aprilie iar eu stiu ca în timpul ãsta in România e plin de copaci înfrunziti si înfloriti.
Vãzând eu masinile barã la barã si nici un autobuz înghesuit printre ele, mi-am dat seama ca risc sa pãtesc ca anul trecut, când a urcat masina panta de la Côte-des-Neiges într-o ora în loc de zece minute ca de obicei. Am luat-o deci pe ocolite cu metroul ca sã ajung de partea cealaltã a faimoasei coline. Am aflat cu stupoare (desi mã asteptam la asta), prin faimoasa metoda "aflã si spune mai departe" , ca autobuzul MEU se oprea la metrou, dupa ce urca gâfâind alta pantã, si fãcea cale întoarsã, pentru ca risca s-o ia la vale de tot coborând Codenestiul, cum îi zicem pe aici. Asadar pe trotuar mergeau în procesiune fericitii care aflaserã ca degeaba tremurau în statie. La un moment dat a venit peste noi si masinuta veselã care deszãpezeste trotuarele. Evident ca tu trebuie sa te înfunzi recunoscãtor in zãpadã când trece. Pe strada mea, si aia tot in pantã, am vazut douã masini care patinau de zor, dintr-una iesise soferul si se chinuia s-o împingã tinând de volan cu o mânã. Mi-am dat apoi seama de ce nu se putea circula ieri...multã lume nu si-a schimbat încã anvelopele cu cele de iarnã, iar primaria nu apucase sã presare pietris, sare, cenusã, sau ce-o presãra, pe carosabile. Asa cã azi dimineatã totul era în ordine, de-aia ne-a huruit pânã târziu ieri o masinã care ia zãpada si fuge cu ea. Poate o vând în Dubai, la aia cu pistã de schi interioarã.
În altã ordine de idei, ma simt mai confortabil deja scriind în limba românã.
Posts
No comments:
Post a Comment