Search This Blog

Friday, November 13, 2009

Într-o doarã


Aici, nu

Poate acolo

Înlauntru clipele se adunã si se înlãtuie ca bile de cristal

Un sir de poveste, care se tot rupe si se înnoadã

De la cap, de la coadã

Pânã când?

Nu stim, nu stiu

Unii spun ca-i târziu

Sã vrei, sa te temi, sã te încerci

cum încerci cu scobitoarea cozonacul

E coca mea încã prea moale sau mã ard?

Sau mã tin,

De toarta amintirii unei ulcele cu vin.


Mãi, tatã, mãi

Ai uitat sã-mi dai o papusã

când ai plecat

Sau un colac cu cap de ratã sãlbaticã

Mãcãind dojenitor când o iau razna

uite-mã cum stau cãlare pe situatie

ca pe nebuloasa Andromeda

si un Alfa Centaur

în loc de alpha man

ce stii tu ce-i aia?

Noi oricum suntem versiunea beta

hai sã-nchidem odaia

sa punem cheia sub pres

si sa colindãm colinele

Tu ce zici

Mai stau mult pe aici?

19 comments:

Jenika said...

Frumos....

Vania said...

Într-o lume aşa ardeiată, zic să mai zăbovim...

F said...

Buna,vrei sa te alaturi si tu "mini-comunitatii" 100ro.blogspot.com?

Anonymous said...

Mereu am tanjit dupa colacul de-acasa. Strict dupa cel cu cap de rata...

LiaLia said...

:) Ce frumos şi emoţionant, Anto! Mi s-a făcut atâta dor ...

Anonymous said...

Salut sunt de la radio whisper daca vrei un parteneriat adica un schimb de link cu www.radiowhisper.com lasa un comentariu cu siteu tau si cu numele tau daca vrei un schimb de link ok multumesc

Antoaneta said...

@Jenika, Vania, Paul, Lia - multumesc, boieri dumneavoastra!
@ 100Ro si Radio Whisper - multumesc, nu.

confruntadurerea said...

@Antoaneta: foarte Sylvia Plath tema si putin Sylvia Plath tonul. Toate cu iz antonescian si romanesc in cel mai bun sens al cuvantului, de data asta si doar de data asta.

Ai o autenticitate pentru care-ti iert eu multe altele, o autenticitate frusta (pe vremuri credeam ca orice forma de autenticitate e frusta dar nu e asa) care capata accente spectaculoase uneori. Ca acum, de exemplu. Vad si eu un pic in sufletul tau. Ca in rest il tii inchis, cu toate ca pari sa-l imprastii peste noi toti.

Te imbratisez.

Antoaneta said...

@CD - sufletul nu se pune în vitrina, pe blog. Web-log e exact un jurnal de bord, unde pun în pioneze detalii de care vreau sa-mi aduc aminte - oameni, locuri, carti, spectacole, întâmplari cu toate astea. Fiecare îl face cât de intim îl tine baierile inimii. Cred ca pe blogul în engleza m-am avântat mai mult, pentru ca initial era dedicat cunoscutilor si limitarii numarului de emailuri.
Altfel, multumesc, simplu.

to-morrow said...

Imagini foarte puternice, concentrate in cateva cuvinte - avantajul poeziei (bune) in fata prozei. Mi-a placut ce am citit aici.
Si - da, si eu consider ca un blog e un loc unde insiri crampeie de care vrei sa iti aduci aminte. Atat. Fiecare il face cat de personal vrea.

Anonymous said...

Nu ne mai dai nimic?

Antoaneta said...

@To-morrow - de la cineva cu un blog atât de literar aprecierea e cu atât mai bine venita:)

@Paul - niste sirop de artar? vine teleguta

confruntadurerea said...

Antoaneta, eu nu vreau sa-ti cunosc sufletul, m-am exprimat eu straniu, probabil. Eu vreau ca scrierile tale si scrierile, in general, sa imi spuna ceva despre personalitatea omului. Sa aiba personalitate. Altfel sunt doar crampeie de care sa-ti aduci tu aminte dar nu si ceilalti.

Ivcelnaiv said...

primul blog de poezie naiva:
http://www.ivcelnaiv.blogspot.com/

dryvotka said...

Interesant...
Tu singura ai zis ca esti "thinker" ;)

Antoaneta said...

@Dryvodka - când nu gândesc, scriu:P Buna varza, mai ales salata sau cu rata deasupra.

Anne said...

foarte frumos!

alex said...

un dor de casă într-un prag de iarnă

Antoaneta said...

@Alex - mai multa iarna decât dor, si mai mult de tata decât de casa:)