Search This Blog

Monday, August 3, 2009

Orasul prismatic

New York absoarbe si reflectã numeroasele culturi care sãlãsluiesc în sânul lui croit de olandezi, undeva prin veacul al saptisprezecelea, în pas molcom, din explorare în luare în posesie, acordarea statutului de provincie mai apoi si pierderea ei în favoarea perfidului Albion. De la primii stãpânitori europeni se trag printre altele numele cartierului Harlem, familia Roosevelt si Santa Claus.

Un new-yorkez, sau new-yorker, a altceva, indiferent cã e pictor, muzician, drug-dealer sau stock-market broker. Acolo lucrurile se întâmplã altfel si oamenii se croiesc dupã matca multicolorã si încarcatã de sensuri în care misunã, multi cu fundul deopotrivã situat în luntrea obiceiurilor strãmosesti si în nava modernã a progresului perpetuu. Traditia liberului schimb si a tolerantei religioase se datoreazã în mare parte olandezilor, nici pe vremea ceea colonia nu avea o populatie compactã. Asa se face ca existã în ziua de azi New York style pizza (în Little Italy dãinuie prima pizzerie deschisã de un anume Lombardi în 1905) si rulote care vând în miez de zi si miez de noapte knish de cartofi, kebab de miel, pui în curry sauce si alte minuni, pe lângã banalii hotdogs si faimosii covrigi/pretzels.

Sunt zone pe care turistii nu le descoperã întotdeauna, în goana turbatã dupã shopping sau bifând anxiosi lista de obiective turistice, ca nu cumva sã le scape ceva, i-am vãzut înarmati cu mici catastife doldora de informatie fugãrindu-si propria idee de New York si refuzând sã-l descopere cu adevãrat. Oamenii ãstia bântuie de fapt peste tot: Paris, Roma, Berlin, iar industria înfloritoare a turismului de masã îi formeazã si îi încurajeazã. Pentru ei orasele devin mozaicuri dezlânate, cu puncte de interes despãrtite de largi zone gri., pentru cã ceea ce nu figureazã în ghiduri nu meritã atentie. Si Tartarin de Tarascon pare-mi-se cãlãtorea dupã Baedeker, deci nici mãcar nu suntem o generatie nouã, modelul existã în din secolul XIX, dacã nu chiar dinainte.

Masa de beton si asfalt, în afarã de plãmânul verde si oaza imensã Central Park, mai contine câteva scuaruri - Washington Square si Bryant Park de pilda, dar insula Manhattan fiind îngustã, zonele libere de constructii si dedicate promenadei se lãfãie de-a lungul fluviului Hudson. Din Battery Park, în sud, se deschide ochiului privelistea insulelor Ellis, unde soseau emigrantii, si Liberty, unde troneazã doamna cu fãclia. Fort Tryon Park, în nord, adãposteste între arborii lui stufosi unul dintre muzeele mele preferate - The Cloisters, un puzzle maiastru mesterit din fragmente de biserici, capele si mãnãstiri din Spania si Franta, reconstruite armonios sub forma unui muzeu medieval, cu proportii odihnitoare, departe de grandoarea coplesitoare a MET-ului sau a Luvrului. Locurile de promenadã ale calugãrilor, claustruri, sunt acum grãdinite pline de farmec, unele cu vederi nãucitoare spre fluviu si New Jersey, pe malul opus.
Gazda noastrã locuind în Upper West Side, am putut admira apusul fie de pe acoperisul blocului, la etajul 16, fie din Riverside Park, care nu mãsoarã decât vreo opt kilometri, de-a lungul apei, cam de la strada 72 la 155.
Tot în zona de surprize ale New Yorkului situez si Brighton Beach (sau Little Odessa?), care continuã Coney Island - o întindere lungã si latã de nisip, partial acoperitã de un deck de lemn, cu scânduri îmbinate frumos ca un parchet de casã boiereascã. Oceanul Atlantic se învolbureazã discret si ispititor la marginea ei, ca o alternativã la arsita verii. Printr-o ciudatã alchimie a soartei zona a fost luatã în stãpânire de imigrantii rusi, asadar magazinele, farmaciile si alte prãvãlii de uz comun afiseazã toate firme bilingve, gen "Mosvideofilm", iar pe stradã risti sa întrebi directia si sã ti se rãspundã "Panimaite pa ruski?".
Când pe plajã trec bãtrânei cu traista în spate strigând "Cucuruzu'" si altceva mai putin inteligibil îti vine a crede cã esti la malul Mãrii Negre care a fost invadat brusc de turisti multinationali. Experienta transcedentalã nu ar fi completã fãrã un prânz la restaurantul "Volna", unde chelnerul arãta ca un agent KGB underconver, foarte amenintãtor, care a stat de strajã lângã noi pânã am comandat. Mâncarea a venit pe rând pentru fiecare, la intervale lungi, am ajuns asadar sã mâncãm pe rând, iar clãtitele mele cu icre rosii, absolut ordinare, au fost trântite pe masã în fata singurului scaun gol. Desi am fost încãrcati cu 10% în plus pentru serviciu, în momentul plãtii mi s-a sugerat si bacsisul. Cutremurãtor. Ceva între Bulgakov si Mamaia. Alte optiuni includeau "Tatiana" si "Moscow", unul dintre ele vânzând pirosti si alte varietãti din cocã, umplute divers, foarte gustoase si foarte ieftine, am încercat ceva asemãnãtor cu merdenelele si o umpluturã cu miel, ceapã si mirodenii. Stan Pãtitul era pãtit, acum suntem si noi, dar dacã-i plaja mare si apa numai bunã de înot, cine sã se mai plângã?

Am atins si alte teluri de pe lista de sarcini, cum ar fi întâlnirile mult asteptate, cu Ina bloggerita care m-a vizitat deja, vãrul meu si cuplul cubano-canadian Celena - Michael, la care m-am invitat la cinã ca sã gãtesc eu. Si obiective materiale, ca strãbaterea podului Brooklyn, degustarea de înghetatã la Arte del Gelato, contemplat insulele si Lady Liberty din Battery Park, mâncat în China Town, dansat tango în East Village, dar...High Line satisface the highest expectations.

Un parc inovator, minimalist, organic, post-modern, care a recuperat si reinventat un pod de cale feratã dezafectat, în mijlocul cartierelor hip Meatpacking si Chelsea. Cu bãnci care ies din asfalt, alte bãnci sezlong, un amfiteatru cu geamuri imense care contemplã spectacolul strãzii, ierburi si flori de câmp cu miros sãlbatic care cresc în devãlmãsie.
Ce-ar fi mai fi de zis, zãu asa? Sau de fãcut, decât sã-ti iei o înghetatã sau altceva din Chelsea Market si sã te bucuri cã High Line existã, sau mai bine zis ca existã oameni care au avut ideea asta extraordinarã si altii care au pus-o în practicã. De-asta New York e New York, pentru cã e viu, se miscã, se reinventeazã, creste în directii noi, fãrã sã-si piardã din farmecul Art Deco si Neo Gotic al zgârie-norilor decorati cu elegantã si fantezie.

Foto aici:


Despre muzeele MET si Natural History - în numãrul urmãtor.
UPDATE - de la maestrul Alex Gâlmeanu, români la Ellis Island, pentru conformitate.

10 comments:

gaborpaul said...

Ceva intre Bulgakov si Mamaia, hohotesc de nebun si nu mai pot... Cum ai putut sa versi asa ceva?

Extraordinar, se vede ca ti s-au asezat de-a curmezisul clatitele cu icre...

Pozele cu dinozaurii de care imi vorbeai unde sunt?

Sau le tii la sertar, pentru vreun exercitiu de simbolism solitar?

Flavius Ţerbea said...

Ai descris marele oras cu o combinatie tare faina...ceva intre localnic indragostit de orasul luii si turist detasat...foarte comprehensiv si tandru!

ina bixade said...

Frumos descris si adevarat:) sint de acord cu tine!!! am primit pozele, merci.te puuup cu drag!!!

PS: o sa ma gindesc la tine cind ma duc la o plimbare pe faleza lu' Brighton Beach, dar la restaurantul rusilor nici ca mai calc:)

Jenika said...

Madam....
Pusesem un post ceva mai printre primii ...si pser sa nu fi deranjat simplitatea si exuberanta care vroiam sa transmita doar un singur cuvant....insa ...chiar cu riscul de a ma repeta...pentru ca azi , am mai cetit inche o data totul de fir a par , trebuie sa zic: "Excelent!!!"

maminineta said...

Antoaneta, multumim frumos de plimbare.

wlfp said...

Multumesc de raspuns. Sunt destul de curioasa cum e pe continentul American in general, iar in Canada in particular. Interesant ca sunt atat de specializati, nu cred ca iti prea lasa loc de manevra daca vrei sa faci ceva nou.

Antoaneta said...

@Paulito - Bulgakov a scris niste nuvele tare comice, inclusiv despre comertul de stat, deci implicit serviciile, din epoca sovietica. Sper ca ai gasit si dinozaurii pâna la urma. Daca nu, ne vom întâlni cu totii pe lumea cealalta.
@Flavius - multumesc mult, si observatiile tale sunt nostime si pertinente, le citesc cu placere.
@Ina - fara tine nici n-as fi stiut ca exista plaja, you're my guiding light, mai ceva la Lady Liberty:)
@Jenika - plecaciune, boierule.
@Mami Nineta - cu mare placere, va doresc si voua cât mai multe.
@Wlfp - fiecare face ce poate, depinde si de sansa, de orasul pe care ti-l alegi, de specializarea pe care o ai.

pitikuljenika said...

Sincer acuma.... chiar asteptam si o continuare...
Ce parere ai?
:)

simona florea said...

Sunt departe de a indragi America, New York-ul fiind singura bariera asezata intre mine si acest gand care ma face sa nu sufar America, singurul care m-ar face sa ma razgandesc, sa ma aventurez intr-o calatorie pe meleaguri americane. Ti-am trait vacanta cu fata intre maini, imaginandu-mi, si cel mai mult am stat asa, privind in gol si zabovind pe o banca in Highline, ca tare frumos ai descris!

Antoaneta said...

@acest pitik minunat - n-am fost la cumparaturi, nu m-am îmbatat, ce sa mai povestesc. Poate diseara mai storc ceva, dintr-o alta zona.

@Simona - bine ai venit pe banca mea:) America e mare, contine Nordul, Centrala si Sudul. În Statele Unite pe lânga NY mai exista si muntii, si lacurile, padurile, plajele, enormele parcuri naturale unice în lume, New Orleans, Saint Petersburg - Florida, si muzeul Dali de acolo. N-am fost înca la St. Francisco sau Boston, dar n-am auzit decât lucruri bune despre ele. Poate o doza de Statele Unite te-ar vindeca de reactia adversa:)