Search This Blog

Friday, August 13, 2010

Barcelona - mod de întrebuinţare



În curând blogul ăsta îşi va da obştescul sfârşit, pentru că nu-i mai văd rostul, dar îl voi păstra pe cel în engleză. A fost un jurnal al începutului întoarcerii în Europa, întâi în gând şi intenţie, apoi în faptă. Se va termina atunci când ma voi fi acomodat în Barcelona, unde m-am hotarât să mă mut.

M-am îndrăgostit de oraşul ăsta cumva prin transfer, când am citit din scoarţă în scoarţă albumul Gaudí editat de Taschen, pe la 17 ani. Au urmat mult mai târziu monografiile splendide ale lui Robert Hughes şi La Catedral del Mare de Ildefonso Falcones, chiar în 2006, înainte de prima vizită. În 2007 m-am hotărât să o aduc pe mama aici de ziua ei, prilej pentru amândouă de a descoperi mai mult decât ne aşteptam. Dincolo de cel mai faimos arhitect al Catalunyei au existat si Doménech i Montaner, Puig i Cadalfach şi Jujol, care a şi colaborat cu Gaudí de altfel. Am luat trenul şi ne-am dus până la fosta colonie Guëll, în afara Barcelonei, numai pentru a vedea biserica neterminată, dar nu am avut timp să vedem Muzeul Naţional de Artă, ca să putem admira vestigiile romanice şi gotice. Nu-i nimic, l-am văzut anul ăsta în mai şi mă mai duc.

În 2007 mi-am spus cu regret că mi-ar plăcea enorm să trăiesc într-un asemenea oraş, dominat de stilurile gotic şi art-nouveau/ modernismo, cu bulevarde largi mărginite de platani şi gâşte în curtea catedralei, plajă şi munţi, rafinament clasic şi cultură alternativă contemporană. Un oraş unde Nordul şi Sudul se întâlnesc şi se îmbină armonios. Pe atunci nu mi-am dat seama ca tot ceea ce am de făcut este să vin aici. Între timp mi-am luat diploma de master şi paşaportul canadian, iar formalităţile de stabilire aici s-au simplificat, aşadar aş spune că am venit în momentul oportun, în ciuda crizei şi a şomajului apăsător din Spania. Fiind europeni, românii nu au nevoie de multe formalităţi. Eu am fost admisă la un doctorat la Universitatea Pompeu Fabra, dar la înregistrarea la Poliţie nu mi-au cerut nici o dovadă. Primul pas a fost trecerea în spaţiu, în registrul imobil al oraşului, ceea ce s-a făcut pe loc, în prezenţa colocatarei mele catalane, pe care am cunoscut-o în mai, datorită fratelui ei devenit rezident canadian (actualmente lucrează în Haiti pentru ONU, nu s-a lipit nici el de Québec). Azi deja mi-am obţinut numărul de identificare pentru străini (un fel de CNP), de care am nevoie pentru a-mi deschide un cont în bancă, a-mi face abonament la mobil şi la bibliotecă, şi mai ales pentru asigurarea medicală, absolut gratuită, indiferent dacă munceşti sau nu în Spania.

Săptămâna viitoare ar trebui să am interviu pentru un post, dar să nu spun hop ! până n-am sărit. Oamenii caută personal cu limbi europene, mai ales engleză avansat, şi experienţă internaţională, am avut noroc să dau peste ei. Pe 23 august mă duc la facultate, să văd ce se întâmplă cu înscrierea la doctorat. Totul simplu şi curgător, fără grimasele, hârţoagele şi timpii de aşteptare din România. Pe care o iubesc şi de care mi-e dor, cu oamenii frumoşi şi locuri a căror vedere îţi taie răsuflarea, ca şi miasmele aţâţate de arşiţă şi mitocănia omniprezentă. Aici am x magazine cu fructe şi legume pe o rază de 500 de metri, x supermarketuri cu servire amabilă, vedere la turnurile de la Sagrada Familia (cu care am constatat că nu mă mai împac, prefer bisericile austere, asta-mi aminteşte de un tort de nuntă) şi platani umbroşi pe bulevarde. Prefer partea modernă a Barcelonei - Eixample, imaginată de Ildefons Cerdà cu străzi ample, simetrice, perpendiculare şi paralele, şi cvartaluri de case octogonale, cu colţurile tăiate. Am senzaţia că respir liber, mai ales acum în august când locuitorii sunt plecaţi în vacanţă şi turiştii bântuie numai în jurul obiectivelor semnalate pe hartă. Da, mă simt singură şi dezorientată, dar ştiu că am nevoie de timp să mă acomodez, am trecut prin experienţa asta şi în Canada. Atunci am emigrat, acum e vorba doar de o mutare.

16 comments:

vulpitza said...

Sa fie asta o experienta minunata si sa ne incanti cu pasaje asa de frumoase si de acum incolo. Mult succes!

Anonymous said...

te rog,anto,nu inchide blogul romanesc...
locuiesc la montreal,vorbesc ba engleza,ba franceza,dar imi face mare placere sa te "citesc" in romaneste...
mult succes in noua ta aventura!

Andreea Demirgian said...

Eu cred ca Barcelona e orasul tau. Va potriviti. Si stiu ca iti va fi bine si mai usor, acum ca nu mai esti peste ocean. Sunt multe curse ieftine Barcelona-Bucureşti, o să poti veni mai des. Cred sincer ca oricine te va angaja va avea de castigat. Si sper sa inteleaga asta si cei la care mergi sa te angajezi. Mi-esti draga. Ai sa fii bine.

Paul Gabor said...

Bine ai venit, Anto! Poate e locul tău...

marsandstars said...

Antoaneta, ma bucur foarte mult ca iti vei continua studiile la Barcelona. Eu m-am indragostit de acest oras in care m-as reintoarce cu mult drag in fiecare weekend. De cand am iesit din aeroport am vazut palmierii si mi-am zis..OK, aici e locul meu...pe colina Monjuic ce sa-ti mai spun...in fine, te rog nu inchide blogul. Continua sa ne povestesti intamplarile din Spania. Si...scuze pentru lungimea mesajului...

Anonymous said...

:)
Maria

amalia said...

venisem sa spun ce a spus si Ada :)

amalia said...

"asigurare medicala absolut gratuita"

eu muncesc si n-am asigurare medicala in America. Dar nu e numai asta, sunt o mie de alte lucruri.

Anonymous said...

Hola, prietena mea ( cea mai buna, asa cum imi spui tu mereu). Ma bucur mult ca ai ajuns la Barcelona si ca te simti bine, stiu din conversatiile noastre cat de mult iti place Spania si Europa,in general. Cred ca ti-ai gasit locul. Mai urmeaza o perioada de acomodare, firesc sa se intimple. Cu siguranta ai multe sanse si in obtinerea jobului potrivit. BAFTA! Sper sa ne revedem in curind. Te pup de nu te vad.
cu drag, Laura
PS imi doresc sa iti citesc povestirile in continuare.

Traveling Hawk said...

Ma bucur ca esti intr-un loc in care te regasesti. Daca as fi avut mai putini ani sau tu mai multi, cred ca ne-am fi inteles foarte bine. Am citit mai multe lucruri pe blogul tau care ma fac sa cred ca suntem cam la fel, desi cu experiente si trairi diferite, evident. Iti doresc mult succes si cu doctoratul si cu gasirea noului job, care sunt sigura ca trebuie sa ti se potriveasca, altfel nu l-ai fi dorit. Stiu ca il vei onora. Noroc!

Antoaneta said...

Vulpitza - multumesc pentru gandurile bune. Cand voi considera incheiata perioada de tranzitie ma voi limita lam insemnarile in engleza.

@Anonymous (Maria?) - nu-l voi inchide, va ramane aici, dar nu voi mai scrie.

@Ada si Paul - Doamne ajuta! Bine te-am gasit, tovarase:)

@Mars&Stars - mesajul e chiar scurt:) Barcelona are si avantajul de a fi un oras practic, pe langa aspectul estetic.

@Amalia - tu decizi unde vrei sa stai si daca esti gata sa-ti asumi riscul. Eu iti tin pumnii.

@Laura - stii ca te astept cu drag;)

@Soimul calator - varsta, situatia sociala, rasa, religia, sunt conventii. Atata timp cat ne unesc respectarea acelorasi valori si interesul pentru aceleasi lumi. Multumesc mult pentru aprecierea la distanta.

LiaLia said...

Bombon, deși nu am apucat noi să epuizăm Bucureștiul împreună, eu mă bucur că ai plecat acolo, sper să îți găsești locul tău acolo și să ne vedem cât de curând. Cine știe, poate cândva, cumva ... Vorbeam aseară cu R. că ne căutăm noi destinul prin nord, dar ideal tot la Barcelona am vrea să aterizăm la un moment dat :) Te pupez tare tare!!!

Vania said...

Măcar că nu ştiu mai nimic despre Canada, Barcelona îmi pare mai... în Europa.

Antoaneta said...

@Lia - mie tot mi se pare ca Barcelona e o buna combinatie de Nord si Sud. Si imi place starea de echilibru.

@Vania - si nu e singurul avantaj

cora said...

Am citit ce ai scris cu placere,eu locuiesc la 25 km de Barcelona dar o vizitez des...am norocul sa am alaturi pe cineva pasionat de istoria acestui superb oras si cu care am vizitat multe locuri...de fiecare data mai descopar cate un coltisor...o sa-ti placa sa traiesti aici sunt sigura de asta...

ana said...

ai ales bine...un oras superb...la anul o sa ma mut in valencia...abia astept sa plec din romanica