Search This Blog

Thursday, September 2, 2010

Dolce far niente




Cum ziceam, formalităţile au fost floare la ureche. Am avut un prim interviu, pentru care mă sunaseră chiar în România, rămas fără urmări, deşi aveam profilul căutat de companie, dar se pare că ce-i place HR-ului nu-i place musai şi Project Managerului. Azi am aflat că de-abia pe la începutul lui octombrie se urneşte doctoratul, şi ieri am mai trimis CV-ul la vreo 7 posturi. În curând fac şase luni de sabatic şi m-am cam săturat. Colac peste pupăză, cred ca încep să am o problemă cu oraşele mari, şi mai ales la modă, cum e Barcelona.

Pe de-o parte mulţi turişti, multe magazine de şi la modă, cluburi şi loungeuri, pe de alta tot felul de anti-consumişti rebeli şi sleampeţi, savant ciufuliţi şi tunşi cu ciobul şi străpunşi (pierced) pe te miri unde. Apartamente mici şi scumpe, proprietarii cer o primă plată de 2000 – 3000 de Euro ca să închiriezi individual, incluzând şi două luni de garanţie. Din fericire oamenii sunt foarte amabili, şi plajele frumoase la distanţă mică: Masnou şi Sitges mi-au plăcut mai ales, şi marea sărbatoare – Festa Major din Sitges, dedicată sfântului Bartolomeu şi sfintei Tecla, cu dansuri populare, draci şi artificii, pepene şi rom flambat gratis, procesiuni şi concerte, preţ de vreo săptămână. Ieri mi-a trimis un prieten după vacanţa lui fabuloasă în Salento câteva clipuri cu taranta sau pizzicarella pugliese, de-mi venea să-mi iau lumea în cap, dar ce să fac eu acolo la ţară, că doar nu m-apuc să dansez tarantella 24 de ore?



Mi-am făcut ceva cunoştinţe necesare unei vieţi sociale moderate, prin grupurile de interes de pe net cu care eram obişnuită din Canada: Meet-up, de fotografie, jazz, cinema, brasilofili, şi mai ales drumeţii, de-abia aştept să vină sâmbăta să-mi înşfac rucsacul. Văd că lunar se anunţă şi diverşi prieteni în trecere, din Canada sau România, chiar m-am întâlnit la Sitges tam-nesam cu un prieten gay australian pe care nu l-am mai văzut de opt ani, de când am fost colegi pe vasul Carnival Victory. Mare bucurie mare.

Viaţa merge înainte aşadar, cu o lentoare exasperantă după rapiditatea formalităţilor de rezidenţă. Sunt încă năucă şi nu mi-e prea clar pe ce lume sunt, dar ceva îmi spune că e bine, dorm bine, mănânc bine şi încerc să-mi domolesc nerăbdările.

6 comments:

Bianca said...

E un alt început, dar sunt sigură că te vei descurca :)

LiaLia said...

Hai că se termină și sezonul mega-turistic, se mai domolește nebunia, îți găsești tu locșorul tău. Și dacă nu, ți=l faci tu, sunt convinsă de asta :)

vulpitza said...

Ce frumos... Sitges a fost marea mea dragoste cand am vizitat Barcelona. Mi s-a lipit de suflet. Acolodare usoara.

Traveling Hawk said...

Mi-am spus parerea si pe celalalt blog al tau. Sunt sigura ca vei reusi si vei adauga o noua experienta...

alicee said...

Barcelona .. of D-ne cat mi-am dorit eu sa ajung acolo, si cum am pierdut avionul, si asa si sansa mea de a vedea orasul vara asta :(. Te invidiez, intr-un sens constructiv desigur :).
Si fiindca imi place cum scrii, si mai ales ca-i de travel te-am adugat in blogroll. O zi buna

Antoaneta said...

Multumesc, doamnelor, sper sa-mi ajute vibratiile voastre pozitive.

Alice, iti tin pumnii sa ajungi cat de curand. Si sa-ti servesc de ghid, fie numai si prin intermediul blogului.