Search This Blog

Thursday, April 1, 2010

Lucrurile bune...



De când am venit tot fredonez asta ca sã-mi fac curaj. E drept, am regãsit Bucurestii într-o stare mai bunã decât ma asteptam, pentru cã mã asteptam la tot ce e mai rãu, o bolgie, un oras infernal, haotic, stresant, murdar, absolut insuportabil. În primul rând as spune cã e peticit, si încã prost. Desi m-am plimbat cu o plãcere nebunã pe strãzile cu nume de capitale, linistite, cu case frumoase si grãdini îmbietoare, sau pe cele aidoma din zona Teleajen/Matei Voievod. Cartierul unde am trãit pânã în 2001 si în timpul scurtelor mele vizite - Parcul Carol/ 11 Iunie este în schimb un hibrid înfiorãtor, unde casele pãrãginite se sprijinã de cele renovate si rânjesc sardonic spre bloculetele noi, unele mai impersonale decât altele, exceptia fiind monstruozitatea din piata unde se terminã Bulevardul Mãrãsesti. Taman acolo era cândva grãdina-cinema Festival. Dar am vãzut multe magnolii si forsithya în floare, iar Parcul Carol e presãrat cu toporasi, de care mi-era tare dor. Masinile nu opresc la trecerile de pietoni, claxoanele sunt mai rãu ca broastele pe lac la ceas de searã, dar autobuzele si metroul circulã bine si sunt curate, Când circulã pentru cã azi era grevã RATB. Oscilez asadar între încântare, nostalgie si revoltã. Sunt foarte uimitã cã nu mi-e câtusi de putin dor de Montréal însã, de rutinele sau peisajele de acolo, doar de omul drag si de apartamentul care oricum nu era al meu si va fi preluat de urmãtorul chirias peste o lunã.

Proaspãt aterizatã, am fost la piesa "Amadeus" pusã în scenã de prietenul meu Toma Enache, apoi la concertul Izabelei, care a avut imensul curaj de a începe o carierã artisticã la vârsta la care unii alunecã deja pe panta descendentã. Vineri seara am avut plãcerea si onoarea sã mã delectez cu prezenta Zazei, un personaj absolut delicios, eruditã, generoasã si în afara oricãrui tipar, mare cãlãtoare, cititoare, amatoare de sacouri de tweed si de bomboane de la faimoasa "Bucuria" din Chisinãu, cu care a binevoit sã mã cinsteascã si pe mine. Apoi a venit în sfârsit rândul Liei zurliei, mare om, mare caracter, care este, ca si Zaza, pe potriva imaginii pe care o aveam deja despre ea, dupã nenumãrate e-mailuri si discutii pe chat. Cu un haz nebun, drãgalasã si inimoasã, s-o pui la ranã.

Pisica mi s-a adaptat de minune, dupã ce a suportat înjereste tot drumul, ceea ce nu se poate spune despre valiza mea, care prin gratiile companiei KLM a ajuns a doua zi seara fragmentatã, dupã ce plãtisem $100 surplus de greutate si $50 o valizã în plus, pe lângã bagajul de 23 de kile admis. Mã rog, se pare cã-mi vor restitui barem costul valizei, conform politicii firmei.

În general mã simt bine în Bucuresti, mi-e drag sã stau în casa care m-a adãpostit vreo 26 de ani, alãturi de sora si cumnatul meu, sã ies cu mama în oras, sã-mi revãd prietenele si prietenii, locurile memoriei, sã respir aerul primãvãratec, cât rãzbate din poluare. E un moment de respiro înainte de o nouã provocare, despre care deocamdatã nu se stie unde, când si cum. Totul e la stadiul de posibilitate, de fior al asteptãrii, temãtoare si entuziaste în acelasi timp. O iau încetisor si mã bucur de tranzitie, citesc Nãscut în URSS de partizanul Ernu, vreau sã mã duc sã vãd Concertul de Radu Mihãileanu, Eu când vreau sã fluier, fluier, sã vãd ce mai e la teatru, sã fac un curs de salsa de o lunã cu niste habaneros adevãrati. Urmeazã concertul Butterflies in My Stomach, exact starea mea de acum.

17 comments:

LiaLia said...

Well, not bad, baby :)Peste înc ao lună, Bucureștiul devine chiar frumușel pe alocuri, mulțumită naturii care se încăpățânează să ne arate că și griul prăfuit poate fi îmblânzit de verde gras și culoare diafană. Știi că îmi doresc și eu experiența reîntoarcerii aici, sper să-mi iasă :)

Basil said...

Revenirea in Bucuresti – primele impresii

Nu-l mai vazusem de vreo doi ani jumate. Monstrul, adica. Orasul, adica. Un monstru imens ce colcane de microorganisme si oratanii. Paraziti, bacterii, furnicute ce alearga si muncesc, gandaci ce stau la panda, poate pica vreo prada, microbi de cartier, greieri boemi, trepadusi smecherasi, ciuperci otravite si prostituate, iar deasupra tuturor, zooni politikoni bantuind monstrul asta de Bucuresti cu mertane si girofaruri. Daca stau bine sa ma gandesc, nu orasul in sine e monstruos, ci adunatura asta aproape infinita de paduchi macho, capuse curvistine si exeme de capitalism salbatec si original sunt ceea ce-l fac sa para un monstru labartat care e in acelasi timp si mlastina in care traieste.

Incepusem acest text in 2005 - cand m-am intors cum te-ai intors tu acum. L-am lasat asa si nu l-am mai terminat. Unele lucruri, intre timp s-au mai spalat. Altele, sunt exact la fel. Poate-mi fac timp pentru continuare si revizuire. Cu diacritice, de data asta. :)

giulia said...

Admirabila Giulia!? Ai o parere prea buna despre mine, draga mea prietena!!!

Hristos a Înviat!

Ma bucur ca ai ajuns ... acasa, de Pasti! Si apoi vad ca nu ai pierdut timpul deloc!

Mirona said...

Bine ai venit! ^_^ Frumoase planuri si plimbari, un mod potrivit sa incepi reverse cultural shock :) Daca as fi avut si eu intelepciunea ta, in loc sa ma ascund in casa in primele zile, trebuia sa iau Bucurestiul mai mult la pas :)

Elena Pasima said...

Poate macar ne e mila de orasul asta. N-ai ce schimba, e o istorie de mlastina. Capitala smarcurilor.

Antoaneta said...

@Lia bucuria - asa sa fie.

@Basil - pai hai cu textul

@Giulia - ba chiar admirabila esti, cu pofta ta de viata, si de experiente, avand in vedere de unde ai pornit si unde te afli. Tot înainte!

@Misaki - pai când luam Bucurestiul la pas, dupa sakura?

@Elena - ce placere sa te descopar. Si Sankt Peterburg a fost construit pe o mlastina. Nu-i e mila cui trebuie, asta-i tot. Capitala smârcurilor evoca ceva mult mai fabulos decât Bucurestiul, undeva prin Bayou.

Marius said...

Bine ai revenit ... Multumesc de vizita si de aprecieri. Desi, cum ai vazut, eu sint doar "vector" de propaganda :). Pentru cel ce-a scris povestea ... :D

Unknown said...

deja te-ai intors? uelcam bec! (ca să te obişnuieşti cu accentu :). ma bucur ca te-a surprins (si) placut oraşul, sper să continue.

bucura-te de fluturii din stomac, snt o stare de graţie in felul ei (din care de obicei abia aştepţi să ieşi, că gâdilă).
baftă.

pamflezistul said...

Adica you really speak romanian now?! Pai, bine ai venit! "Poate ne vedem si cu Pamflezistul..." la o bere. :D

Antoaneta said...

@Explorish - Ma rog, orasul, asa cârpacit cum e el, îsi pastreaza inca din farmec. Unii oameni si unele servicii te scot din pepeni, dar de la geamul meu sau prin parcuri in timpul orelor si zilelor de lucru e foarte agreabil. Fluturii sunt inca acolo.

@Pamflezistul - pai hai, ca uite azi iar m-am vazut cu Lia.

paul said...

Astept sa iesi din coctailuri si sa ne spui cum se vede Hanul lui Manuc, acum ca-l ai sub talpi...

Mirona said...

Sa scap saptamana de un test foarte important saptamana viitoare si sunt gata de plimbare! Sakura avem in Gradina Botanica, oare a inflorit deja?! :)

Antoaneta said...

@Paul - nu se mai vede Hanul lui Manuc. Pentru ca nu mai e nimic acolo. Si eu nu beau cocktailuri (caipirinha de ziua Liei a fost o exceptie), ci zemuri naturale: vin si bere.

@Misaki - avem unul si in Parcul Carol, ma duc sa controlez

paul said...

Bine, bine... Revin. Cand ne spui cum ai gasit Bucurestii?

Antoaneta said...

@Paul - pai am scris aici cum i-am gasit - ponositi si peticiti, cu unele locuri foarte frumoase.

Virtualkid said...

Sant fascinat de descrierea pe care ti-o faci!
ma refer la cea din profil.
daca ai sa ne primesti, mai venim...

Antoaneta said...

@Virtualkid - Multumesc. Nu e un blog restrictionat, usa e deschisa:)