Search This Blog

Wednesday, March 3, 2010

Send in the Clowns

La NY nu am ajuns pânã luna trecutã la nici un show, doar la concerte de jazz in East sau West Village. Dar cum mama e numai una am ajuns sã facem si nefãcute. Nici nu m-am uitat vreodatã ce spectacole sunt pe Broadway, dar m-am gândit cã un musical i-ar plãcea, desi eu voiam sã merg la o piesã care dezbate probleme contemporane, cum ar fi prezenta corvârsitoare a presei la toate catastrofele posibile: Time Stands Still.

Întrucât Angela Lansbury este una dintre actritele ei preferate, mai ales de când a întruchipat-o pe simpatica Miss Marple, am ajuns la A Little Night Music, inspiratã de filmul lui Bergman Surâsurile unei nopti de varã, pe care l-am vãzut în adolescentã. Catherine-Zeta Jones contrabalansa gratia celor 82 de ani ai Angelei Lansbury. O comedie de moravuri care trateazã cu mult umor încurcatele relatii de cuplu dintre protagonisti. O actritã superbã - Catherine ZJ, cu o mamã excentricã, posesoarea unui trecut mai mult decât interesant, disputatã de doi bãrbati cãsãtoriti, un avocat si un ofiter. Subreta, Leigh Ann Larkin, era grozav de frumoasã si cânta tare bine, iar divele si-au confirmat reputatia si imaginea de pe ecran si de aproape. Chiar eram pornitã sã o critic pe frumoasa velsã, dar s-a achitat impecabil de rol. Sala teatrului Walter Kerr construit în 1921 ca Ritz este absolut superbã, decoratã in stil Art Deco, montarea pãrea din 1940, dar în costume din secolul XIX. M-am bucurat mult cã draga mea Jane, care ne-a gãzduit, avea filmul acasã si am putut compara cele douã versiuni. Ramân la Bergman, dar experienta de pe Broadway a fost departe de traumatizantã, plus cã Angela Lansbury nu stim cât va mai urca pe scenã.

Am comparat varianta filmului muzical din 1977, cu Liz Taylor în rolul actritei, si piesa cu Dame Judi Dench într-o variantã modernizatã. Votez Judi Dench cu douã mâini. Cântecul Send in the Clowns (cu sensul de nebuni, bufoni) se pare cã a fãcut istorie separatã.




În final, o imagine din filmul original, cu frumoasa Eva Dahlbeck între Gunnar Bjornstrand si Jarl Kulle.
Later edit - cred ca am ascultat prima oarã cântecul în concert, cu nebunii de la Tiger Lillies.

3 comments:

Lorelei said...

Stiti ce as vrea sa va intreb,vazand ca locuiti in Canada?Am un portofoliu de facut la geografie despre Canada,si am nevoie de cateva lucruri foarte interesante despre tara asta...in materie de orice,absolut orice,chiar si costume populare si dans national.
Daca se poate:)E mai bine sa intreb pe cineva specializat.
Multumesc!

Antoaneta said...

Lorelei, eu te ajut cu mare drag, dar nu-ti pot scrie lucrarea. Daca stii cât de cât engleza si poti cauta pe net vei gasi un munte de informatie despre Canada, tu decizi cum o selectezi, ceea ce consideri tu "lucruri foarte interesante". Resursele naturale, rezerva enorma de apa, varietatea formelor de relief?

Fii mai precisa, da-i tu o forma, si vedem ce putem face pornind de acolo, ce zici?

Costume populare canadiene nu sunt, doar cele ale populatiilor pre-colonizare, numite Primele Natiuni, pe care noi îi numim impropriu indieni, Pieile Rosii sau amerindieni. Tot aici traiesc si inuitii, numiti iarasi impropriu eschimosi, un popor foarte vajnic, care s-a dezvoltat in conditii de clima extrem de vitrege. Evident toate populatiile astea au multe obiceiuri, povesti, dansuri, costume. Exista si muzica celor care au colonizat: englezi, scotieni, irlandezi pe de o parte, francezi pe de alta, din diverse zone folclorice.

alex said...

:) Ai tras in plin cu articolul asta "de festin cultural". Daca te intereseaza, si eu am vazut in ultimele 2 saptamani toate seriile Lost.Cred ca ultima ,mea, gaselnita este "sa citesc" seriale TV(Dexter, Prisonbreak, House, Lost, The Wire).Le vad cu aceeasi pofta cu care citeam o carte "buna" cand eram mai mic si mai putin pervertit. Hai salut!