Search This Blog

Monday, October 5, 2009

Rădvan cu mire, cu nănaşi/ Cu socri mari şi cu nuntaşi... (Nunta Zamfirei)













Sursa foto: foto-agencja's photostream on Flickr
Rolls-Royce Silver Cloud I

Dacã rãdvanul e un Rolls Royce crem, dublat de o limuzinã lungã ca o zi de post, atunci nunta Zamfirei e nimic pe lânga secolul 21.

Cred ca încep sã devin alergicã la nunti. Mi se pare minunat cã doi oameni îsi jurã credintã, spun I do; Oui, je le veux; Da, indiferent cã e vorba de starea civilã, bisericã, moschee sau templu. Important e sã crezi cã o cãsãtorie înseamnã mai mult decât o bucatã de hârtie, chiar dacã e desuet si neprogresist. Dar mã depãseste toatã agitatia din jurul nuntii, atâtea zile si nopti pierdute pentru o zi din viatã, despre care ne place sã credem cã este unicã, irepetabilã si minunatã, adicã absolutã din toate punctele de vedere.

Sunt atât de optimistã încât m-as mãrita chiar dacã mama a trecut prin douã divorturi si tata prin trei. Si da, as face asta chiar la bisericã, desi mi-ar plãcea un pãrinte mai sugubãt si intransigent, eventual blogger, ca Ivan Usca.

Am fost deunãzi la o nuntã mixtã (româno-québécois), cu toate dichisurile imaginabile, incluzând rãdvan vintage; domnisoare de onoare asortate la culoarea leitmotiv - turcoaz; cocktail, cinã si after dinner sweet and salty bites; pianinã la bisericã, trio clasic la cocktail, maestru de ceremonii si DJ (românesc, de altfel); proiectie video de fotografii noi si vechi, basca interviu cu fericitii însurãtei despre cum s-au cunoscut si s-au plãcut. La iesirea din bisericã am azvârlit confetti, orez si...baloane de sãpun, la intrarea la receptie am fost pozati cu Polaroidul si am scris un cuvintel fiecare cu pix argintiu pe suportul de carton negru. Pentru damele si domnii grijulii cu aspectul si igiena, în fiecare grup sanitar trona un cosulet doldora de creme, pastã de dinti, sprayuri si altele. Pe deasupra am plecat cu totii cu un cadou în brate (un set de sfesnice). Minunat, într-adevãr, dar coplesitor si foarte lung, având în vedere cã am plecat de acasã pe la douã jumate'. În consecintã, pe la 1am deja am coborât steagul.

Detaliu - bonus: un procentaj coplesitor de dame si demuazele purta negru, eventual combinat cu gri-argintiu, de, vorba mamei, nu mai stii dacã ai nimerit la nuntã sau alt eveniment mai putin fericit cum ar fi o vizitã oficialã. M-a pus pârdalnicul sã fac si eu la fel, chiar dacã am combinat cu violet, si am promis ca nu-mi mai fac asa ceva.

Cred cã în toatã viata mea mi-au plãcut douã nunti: una pe lângã Cismigiu, unde de supãrare pe DJ mirele a impus "Prodigy" si am ajuns sã dansãm descãltati (nu mai stiu ce am mâncat atunci, dar am stat de la 3pm la 3am, cu bisericã cu tot), si una taman vara asta, simplã si elegantã, în grãdina unui muzeu, cu patruzeci de persoane si muzicã live, cu cântãreata de culoare de nota 10.

Am învatat ceva: când si cum va fi, nu vreau nuntã mare si cu toate prevederile mai mult sau mai putin de rigoare. Cam cum zic ei:

6 comments:

to-morrow said...

Daca imi spui macar cu o luna inainte, as da o fuga sa dantuiesc si sa ma veselesc la nunta ta, pe meleaguri canadiene :)
Daca nu, sa pui macar o poza pe blog :)

Zuzu said...

Pe mine ma ia cu durere de cap cand aud pe cineva cum escaladeaza evenimentul asta pana la culmile insuportabilului.

Cea mai frumoasa nunta la care am fost a fost in Grecia, la o bisericuta in padure, elegant si modest, iar apoi un party decent pe malul marii, cu bufet suedez, cu atata voie buna si degajare cum nu am vazut la nuntile alea cu eticheta...

Eu cred ca se strica mult din farmec prin super pregatirile si isteriile alea...

Antoaneta said...

@To-morrow - sper sa nu ma cunun pe meleaguri canadiene, eventual cubaneze, ne da statul o lada de bere.

@Zuzu - nu e vorba de isterie, ci de put on a show, ca sa faca ziua cât mai speciala. Acu', ziua aia e speciala pentru miri oricum, iar pentru cei care tin la ei, un prilej de bucurie, cu iaurt si gugosele, sau fara. Ceilalti, vin, manânca, se veselesc, dar toate nuntile-s la fel pentru ei.

LiaLia said...

Ahh, m-ai lovit în simţitor. Am fost la zeci de nunţi şi tocmai de-aia am realizat că nu vreau să mă mărit vreodată! Cu două excepţii (1 pentru că mirii chiar sunt foarte mişto şi au insistat să se simtă bină şi 2 pentru că mirii erau la a X-a căsătorie fiecare şi au făcut totul în grădina lor, cu gustărele şi ne-stat la masă), am fost oripilată de cât de chinuiţi au fost mirii în ziua care ar trebui să fie magică pentru ei! Luni de chinuri pentru organizare, nervi, isterii, ba chiar cunosc un fost cuplu care s-a despărţit din cauza nebuniei acumulate în timpul organizării. Orice mi-ar spune oricine, nu voi găsi niciodată logica acestui "putting on a show", după cum ai spus.

Antoaneta said...

@LiaLia - bine, atunci hai sa ne nemãritam împreuna¨:)

Misaki said...

Salut! Imi pare bine ca am ajuns aici, la tine :) O urmez pe Lia fidel :) In ultima vreme gasesc tot mai multi oameni care manifesta bun-simt in privinta nuntilor, dar poate si pentru ca-i caut cu lumanarea :) Desi nu planuiesc sa ma casatoresc curand, eu sunt un om care avea fobie pana si de cuvintele care au legatura cu asta: maritis, miresica, ginerica, etc. Fobia de eveniment in sine mi-a mai trecut, nu insa si cea legata de cum este el perceput de majoritate :) Eu consider anumite "traditii" ca fiind niste paganisme (precum bagatul de bani intr-o gaina, dupa barbierit...), nu cunosc ce "trebuie" facut si nici nu vreau, consider ca este pur si simplu o sarbatorire si, ca atare, trebuie facuta dupa chipul si asemanarea celor care se casatoresc (desi...avand in vedere proportia de mistreti in Romania...)Stiu deja cine este The One, rational si nebunesc in acelasi timp :)) si nu cred ca o sa ne multumim parintii cu brad si turte rupte deasupra capului :))